A fost într-o vară în satul din câmpie...

A fost într-o vară în satul din câmpie...
O dulce domnișoară în cale mi-a ieșit,

Desculță pe cărare, cu părul despletit și-n ie

Și tare mi-a fost dragă de m-am îndrăgostit.

Venisem din armată și-am fost până la vie

Să văd ce e pe-acolo, la marginea de sat,

Scrisesem câteva gânduri pe-o foaie de hârtie

Și-o floare am cules și ție ți o-am dat.

Dulce ai mirosit-o, fugind apoi pe glie,

Lăsându-mă în urmă așa amorezat,

Aveai în ochi sclipire, erai o poezie

Pe care peste ani în suflet o-am păstrat.

Și  ne-am iubit o vreme, cât, cine să mai știe...

Mi-ai fost și dor și dragoste și ură și venin,

Însă, iubind așa, profund, ca-ntr-o filosofie

Am înțeles fiorul din ploaie și senin.

Dan Lucian Corb 27 noiembrie 2020

Volumul: Iubiri pierdute-n dor