Și, sincer, nici nu mai îmi pasă,
Căci m-ai lăsat descumpănit
Într-o vară prea duioasă.
Și-am crăpat lemne toată toamna
De nervi să mă descarc cumva,
Ți-am înapoiat tichetele și lampa
Și tot ce mi-ai oferit cândva.
Pe drumul tău mergi cum îi ști
Că nu erai pretențioasă,
O fată simplă cu dor de-a iubi
Și-apoi brusc așa mofturoasă.
Biletul scris pe noptieră
E plin de praf șiil las acolo,
Tricou-ntins pe etajeră
Ciorapi sexy pe chitara solo.
Să știi că nu mă plictisesc
Mai cânt la vechiul meu pian,
Două pisici cu drag le cresc
Și scriu c-o pană de gâscan.
Că doar sunt un veterinar
Și păru-ți creț ca și de oaie,
L-am mângâiat ca un ștrengar
Și îți plăcea-n veche odaie.
La casa cea din vis mai sper
Cu o mansardă și o bancă,
C-un felinar plin de mister,
Și fără datorii la bancă.
Pisicile să se pisicească,
De tine să uit c-ai durut,
În rest, mâncare-ardelenească
Și... haide, pa, alt început!
Dan Lucian Corb 13 iunie 2020
Volumul: Păreri nesinguratice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu