Aici mi-e lacrima și dorul

Aici mi-e lacrima și dorul,
Pe meleagul aleșdean,
Visul, speranța, fiorul...
Ce le-am așteptat an de an.

Amintiri de la cămin
Surâd în fotografii,
Toate trec și iarăși vin,
Însă, tu, iubire, vii?!...

Și din Școala generală...
Ore la care-nvățam,
Extremă stângă la handbal,
Caiete de lectură mai am.

Vacanțele din liceu, odată...
Pe maluri de Criș cu chitara,
Cum să uit plecarea-n armată
Când răsuna toată gara?!...

O mie nouă sute nouăzeci și trei,
Regizând primul spectacol,
La Casa de Cultură, de ochii ei
Îndrăgostit, a fost miracol.

Apoi primele tristeți...
Zbucium, dar mers înainte,
Pe-aripile dulcei tinereți,
Dragoste și-nvățăminte.

Prietenii, fotbal și tobe,
Toamne legănând plopi `nalți,
Ierni cu lemne lângă sobe
Și căldură între frați.

Primăveri cu muguri deși,
Fete splendide pe-alei,
Miros dulce de cireși
Și plimbări sub vechii tei.

Verile pe câmp cu grâu
Printre maci și albăstrele,
Și pe-al Șoimului pârâu
Alungând deznădejdi grele.

Apoi razele de soare
Pe îngustele străduțe,
Cea mai dulce sărutare
Sub umbrela ploii drăguțe.

Dor mi-e de surâsul mamei,
De vremurile din trecut,
Lăcrimez pe colțul ramei...
Chipul tău îmi e avut.

Oriunde aș merge-n lume
Voi veni din nou acasă,
De-aici am pornit un nume...
Omenie, cale-aleasă.

Dan Lucian Corb 25 iunie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial