Din lacrimi de iubire

Aroma ploii de vară o simt așa dulce venind,
Mestecenii se leagănă în vânt așa duioși,
Singurătatea asta mă zăpăcește unduind,
Cu dor de ochii ei, acei doi ochi frumoși.

Și plouă-n cartier, plouă iar în rafale,
Mi-e dor cum hoinăream cântând pe-un munte,
Răsfoiesc o carte, parcă te văd în vale
Șoptind mult prea duios, culegând flori mărunte.

Mi-e dor de-o-mbrățișare în ploaia minunată,
De-o sărutare fină pe buze ude-n zbor,
De ce te-ai dus iubire, de ce ca altădată
N-o să mai pot vreodată spune... te ador?!...

Amarnice regrete, știu, te vor copleși cândva...
Din lacrimi de iubire eu împletesc surâsuri
Și totuși, sper și cred, să știi, că poate, undeva,
Îmi vei ieși în cale într-unul din apusuri.

Dan Lucian Corb 8 iunie 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor