marți, 30 iunie 2020
duminică, 28 iunie 2020
sâmbătă, 27 iunie 2020
vineri, 26 iunie 2020
joi, 25 iunie 2020
Aici mi-e lacrima și dorul
Aici mi-e lacrima și dorul,
Pe meleagul aleșdean,
Visul, speranța, fiorul...
Ce le-am așteptat an de an.
Amintiri de la cămin
Surâd în fotografii,
Toate trec și iarăși vin,
Însă, tu, iubire, vii?!...
Și din Școala generală...
Ore la care-nvățam,
Extremă stângă la handbal,
Caiete de lectură mai am.
Vacanțele din liceu, odată...
Pe maluri de Criș cu chitara,
Cum să uit plecarea-n armată
Când răsuna toată gara?!...
O mie nouă sute nouăzeci și trei,
Regizând primul spectacol,
La Casa de Cultură, de ochii ei
Îndrăgostit, a fost miracol.
Apoi primele tristeți...
Zbucium, dar mers înainte,
Pe-aripile dulcei tinereți,
Dragoste și-nvățăminte.
Prietenii, fotbal și tobe,
Toamne legănând plopi `nalți,
Ierni cu lemne lângă sobe
Și căldură între frați.
Primăveri cu muguri deși,
Fete splendide pe-alei,
Miros dulce de cireși
Și plimbări sub vechii tei.
Verile pe câmp cu grâu
Printre maci și albăstrele,
Și pe-al Șoimului pârâu
Alungând deznădejdi grele.
Apoi razele de soare
Pe îngustele străduțe,
Cea mai dulce sărutare
Sub umbrela ploii drăguțe.
Dor mi-e de surâsul mamei,
De vremurile din trecut,
Lăcrimez pe colțul ramei...
Chipul tău îmi e avut.
Oriunde aș merge-n lume
Voi veni din nou acasă,
De-aici am pornit un nume...
Omenie, cale-aleasă.
Dan Lucian Corb 25 iunie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Pe meleagul aleșdean,
Visul, speranța, fiorul...
Ce le-am așteptat an de an.
Amintiri de la cămin
Surâd în fotografii,
Toate trec și iarăși vin,
Însă, tu, iubire, vii?!...
Și din Școala generală...
Ore la care-nvățam,
Extremă stângă la handbal,
Caiete de lectură mai am.
Vacanțele din liceu, odată...
Pe maluri de Criș cu chitara,
Cum să uit plecarea-n armată
Când răsuna toată gara?!...
O mie nouă sute nouăzeci și trei,
Regizând primul spectacol,
La Casa de Cultură, de ochii ei
Îndrăgostit, a fost miracol.
Apoi primele tristeți...
Zbucium, dar mers înainte,
Pe-aripile dulcei tinereți,
Dragoste și-nvățăminte.
Prietenii, fotbal și tobe,
Toamne legănând plopi `nalți,
Ierni cu lemne lângă sobe
Și căldură între frați.
Primăveri cu muguri deși,
Fete splendide pe-alei,
Miros dulce de cireși
Și plimbări sub vechii tei.
Verile pe câmp cu grâu
Printre maci și albăstrele,
Și pe-al Șoimului pârâu
Alungând deznădejdi grele.
Apoi razele de soare
Pe îngustele străduțe,
Cea mai dulce sărutare
Sub umbrela ploii drăguțe.
Dor mi-e de surâsul mamei,
De vremurile din trecut,
Lăcrimez pe colțul ramei...
Chipul tău îmi e avut.
Oriunde aș merge-n lume
Voi veni din nou acasă,
De-aici am pornit un nume...
Omenie, cale-aleasă.
Dan Lucian Corb 25 iunie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
marți, 23 iunie 2020
luni, 22 iunie 2020
duminică, 21 iunie 2020
De orășelul în care-am copilărit...
De orășelul în care-am copilărit
Mi-e dor fiindcă atunci am fost fericit,
Pe malul Crișului, pe deal, dulce era jocul
Și adolescența prin Cartierul Șoimul.
Mergeam la câte-un film la Cinema
Și la cofetărie savurând o prăjitură, da,
Ce veri splendide cu soarele prin plete
Și ochii ațintiți prin ziare și după fete.
Ce toamne arămii cu ploi peste umbrele,
Cu frunze din mesteceni pe-alei, vise și stele,
Ce ierni friguroase cu fulgi de catifea
Și ce îmbrățișări, cu aprig dor de ea.
Și primăveri cu muguri și flori de liliac,
Miresme de iubire, lungi șoapte lângă lac,
Ce stil și eleganță, la bal c-un autobuz
Și ce sclipiri în ochi la câte-un dame blues.
Dan Lucian Corb 21 iunie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Mi-e dor fiindcă atunci am fost fericit,
Pe malul Crișului, pe deal, dulce era jocul
Și adolescența prin Cartierul Șoimul.
Mergeam la câte-un film la Cinema
Și la cofetărie savurând o prăjitură, da,
Ce veri splendide cu soarele prin plete
Și ochii ațintiți prin ziare și după fete.
Ce toamne arămii cu ploi peste umbrele,
Cu frunze din mesteceni pe-alei, vise și stele,
Ce ierni friguroase cu fulgi de catifea
Și ce îmbrățișări, cu aprig dor de ea.
Și primăveri cu muguri și flori de liliac,
Miresme de iubire, lungi șoapte lângă lac,
Ce stil și eleganță, la bal c-un autobuz
Și ce sclipiri în ochi la câte-un dame blues.
Dan Lucian Corb 21 iunie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
sâmbătă, 20 iunie 2020
vineri, 19 iunie 2020
joi, 18 iunie 2020
miercuri, 17 iunie 2020
marți, 16 iunie 2020
luni, 15 iunie 2020
duminică, 14 iunie 2020
sâmbătă, 13 iunie 2020
Habar nu ai cât te-am iubit...
Habar nu ai cât te-am iubit...
Și, sincer, nici nu mai îmi pasă,
Căci m-ai lăsat descumpănit
Într-o vară prea duioasă.
Și-am crăpat lemne toată toamna
De nervi să mă descarc cumva,
Ți-am înapoiat tichetele și lampa
Și tot ce mi-ai oferit cândva.
Pe drumul tău mergi cum îi ști
Că nu erai pretențioasă,
O fată simplă cu dor de-a iubi
Și-apoi brusc așa mofturoasă.
Biletul scris pe noptieră
E plin de praf șiil las acolo,
Tricou-ntins pe etajeră
Ciorapi sexy pe chitara solo.
Să știi că nu mă plictisesc
Mai cânt la vechiul meu pian,
Două pisici cu drag le cresc
Și scriu c-o pană de gâscan.
Că doar sunt un veterinar
Și păru-ți creț ca și de oaie,
L-am mângâiat ca un ștrengar
Și îți plăcea-n veche odaie.
La casa cea din vis mai sper
Cu o mansardă și o bancă,
C-un felinar plin de mister,
Și fără datorii la bancă.
Pisicile să se pisicească,
De tine să uit c-ai durut,
În rest, mâncare-ardelenească
Și... haide, pa, alt început!
Dan Lucian Corb 13 iunie 2020
Volumul: Păreri nesinguratice
Și, sincer, nici nu mai îmi pasă,
Căci m-ai lăsat descumpănit
Într-o vară prea duioasă.
Și-am crăpat lemne toată toamna
De nervi să mă descarc cumva,
Ți-am înapoiat tichetele și lampa
Și tot ce mi-ai oferit cândva.
Pe drumul tău mergi cum îi ști
Că nu erai pretențioasă,
O fată simplă cu dor de-a iubi
Și-apoi brusc așa mofturoasă.
Biletul scris pe noptieră
E plin de praf șiil las acolo,
Tricou-ntins pe etajeră
Ciorapi sexy pe chitara solo.
Să știi că nu mă plictisesc
Mai cânt la vechiul meu pian,
Două pisici cu drag le cresc
Și scriu c-o pană de gâscan.
Că doar sunt un veterinar
Și păru-ți creț ca și de oaie,
L-am mângâiat ca un ștrengar
Și îți plăcea-n veche odaie.
La casa cea din vis mai sper
Cu o mansardă și o bancă,
C-un felinar plin de mister,
Și fără datorii la bancă.
Pisicile să se pisicească,
De tine să uit c-ai durut,
În rest, mâncare-ardelenească
Și... haide, pa, alt început!
Dan Lucian Corb 13 iunie 2020
Volumul: Păreri nesinguratice
vineri, 12 iunie 2020
joi, 11 iunie 2020
miercuri, 10 iunie 2020
A fost o vreme-n care mă simpatizai...
A fost o vreme-n care ce mă ademeneai...
Să vin la tine-n vise unde mă dominai,
De multe ori stăteam, așa, până în zori
Când îți cântam în odaia cu parfum de flori.
A fost o vreme-n care mă simpatizai...
Să hoinărești cu mine prin lume îți doreai,
La cafenea în centru ne sorbeam din priviri
Ne sărutam pe drumul unei mirifice iubiri.
A fost o vreme-n care, of, cât mă mai iubeai...
Erai așa de dulce, nu te mai dezlipeai,
Ploua năvalnic vara după toridul soare
Și tu cu-al tău surâs îmi aduceai alinare.
A fost o vreme-n care vorbeam ore în șir...
Apoi, singurătate cu-aromă de trandafir,
Vise risipite, lacrimi, pe-o insulă pustie
Și dorul meu ce încă suspină-n poezie.
Dan Lucian Corb 10 iunie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Să vin la tine-n vise unde mă dominai,
De multe ori stăteam, așa, până în zori
Când îți cântam în odaia cu parfum de flori.
A fost o vreme-n care mă simpatizai...
Să hoinărești cu mine prin lume îți doreai,
La cafenea în centru ne sorbeam din priviri
Ne sărutam pe drumul unei mirifice iubiri.
A fost o vreme-n care, of, cât mă mai iubeai...
Erai așa de dulce, nu te mai dezlipeai,
Ploua năvalnic vara după toridul soare
Și tu cu-al tău surâs îmi aduceai alinare.
A fost o vreme-n care vorbeam ore în șir...
Apoi, singurătate cu-aromă de trandafir,
Vise risipite, lacrimi, pe-o insulă pustie
Și dorul meu ce încă suspină-n poezie.
Dan Lucian Corb 10 iunie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
marți, 9 iunie 2020
luni, 8 iunie 2020
Din lacrimi de iubire
Aroma ploii de vară o simt așa dulce venind,
Mestecenii se leagănă în vânt așa duioși,
Singurătatea asta mă zăpăcește unduind,
Cu dor de ochii ei, acei doi ochi frumoși.
Și plouă-n cartier, plouă iar în rafale,
Mi-e dor cum hoinăream cântând pe-un munte,
Răsfoiesc o carte, parcă te văd în vale
Șoptind mult prea duios, culegând flori mărunte.
Mi-e dor de-o-mbrățișare în ploaia minunată,
De-o sărutare fină pe buze ude-n zbor,
De ce te-ai dus iubire, de ce ca altădată
N-o să mai pot vreodată spune... te ador?!...
Amarnice regrete, știu, te vor copleși cândva...
Din lacrimi de iubire eu împletesc surâsuri
Și totuși, sper și cred, să știi, că poate, undeva,
Îmi vei ieși în cale într-unul din apusuri.
Dan Lucian Corb 8 iunie 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
Mestecenii se leagănă în vânt așa duioși,
Singurătatea asta mă zăpăcește unduind,
Cu dor de ochii ei, acei doi ochi frumoși.
Și plouă-n cartier, plouă iar în rafale,
Mi-e dor cum hoinăream cântând pe-un munte,
Răsfoiesc o carte, parcă te văd în vale
Șoptind mult prea duios, culegând flori mărunte.
Mi-e dor de-o-mbrățișare în ploaia minunată,
De-o sărutare fină pe buze ude-n zbor,
De ce te-ai dus iubire, de ce ca altădată
N-o să mai pot vreodată spune... te ador?!...
Amarnice regrete, știu, te vor copleși cândva...
Din lacrimi de iubire eu împletesc surâsuri
Și totuși, sper și cred, să știi, că poate, undeva,
Îmi vei ieși în cale într-unul din apusuri.
Dan Lucian Corb 8 iunie 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
duminică, 7 iunie 2020
Că-i ploaie, că-i senin, că-s frunze, că-s ninsori
Oricât de greu ar fi, mergi mai departe...
Citește-n zori de zi cuvinte dintr-o carte,
Iar dacă vezi că plouă, deschide o umbrelă
Și caut-o cu privirea pe fata aceea rebelă...
Ce te-a iubit cândva prea dulce și duios,
Citește-i din scrisori și plimbă-te, pe jos,
Așează-te apoi pe margine de drum...
Pe-o buturugă, adulmecă mirificul parfum...
Al florilor de vară ce râd în stropi de ploaie,
Adu-ți cu drag aminte de săruritările-n odaie,
De șoaptele acelea printre petale de trandafiri,
De dragostea aceea, acum în amintiri...
Învață s-ai răbdare, să crezi în idealuri,
Dansează chiar și singur, cu fluturii pe dealuri,
Lasă-te cuprins de vorbe din scrisori...
Că-i ploaie, că-i senin, că-s frunze, că-s ninsori.
Dan Lucian Corb 7 iunie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Citește-n zori de zi cuvinte dintr-o carte,
Iar dacă vezi că plouă, deschide o umbrelă
Și caut-o cu privirea pe fata aceea rebelă...
Ce te-a iubit cândva prea dulce și duios,
Citește-i din scrisori și plimbă-te, pe jos,
Așează-te apoi pe margine de drum...
Pe-o buturugă, adulmecă mirificul parfum...
Al florilor de vară ce râd în stropi de ploaie,
Adu-ți cu drag aminte de săruritările-n odaie,
De șoaptele acelea printre petale de trandafiri,
De dragostea aceea, acum în amintiri...
Învață s-ai răbdare, să crezi în idealuri,
Dansează chiar și singur, cu fluturii pe dealuri,
Lasă-te cuprins de vorbe din scrisori...
Că-i ploaie, că-i senin, că-s frunze, că-s ninsori.
Dan Lucian Corb 7 iunie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
joi, 4 iunie 2020
miercuri, 3 iunie 2020
marți, 2 iunie 2020
luni, 1 iunie 2020
Lasă-mă să te iubesc
De ce-ți pleci capul supărată
De câte ori trec pe lângă tine,
De ce nu mă privești măcar o dată?...
Nu-ți fie teamă, nu te vede nimeni!
De ce-ți ascunzi surâsul altădată
Printre flori și ramuri înfrunzite,
De ce mă faci să-ți spun ca niciodată
Că m-am îndrăgostit de tine?!
Refren:
Lasă-mă să te iubesc
Așa cum ești
Lasă-mă să îți vorbesc
Ca-n povești...
Lasă-mă să te iubesc
Așa cum ești
Lasă-mă să îți vorbesc
Ca-n povești...
De ce bați drumul supărată
Când ploaia-n geeam mi se oprește,
De ce nu-mi bați încet la poartă
Să-ți spun că ploaia te iubește?!...
De ce când sera ies pe-afară
Te-ascunzi de mine după un nor?!...
Poveștile mi te furară...
Mereu suspin de dor!
Refren:
Lasă-mă să te iubesc
Așa cum ești
Lasă-mă să îți vorbesc
Ca-n povești...
Lasă-mă să te iubesc
Așa cum ești
Lasă-mă să îți vorbesc
Ca-n povești...
Dan Lucian Corb 13 iulie 1990
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
De câte ori trec pe lângă tine,
De ce nu mă privești măcar o dată?...
Nu-ți fie teamă, nu te vede nimeni!
De ce-ți ascunzi surâsul altădată
Printre flori și ramuri înfrunzite,
De ce mă faci să-ți spun ca niciodată
Că m-am îndrăgostit de tine?!
Refren:
Lasă-mă să te iubesc
Așa cum ești
Lasă-mă să îți vorbesc
Ca-n povești...
Lasă-mă să te iubesc
Așa cum ești
Lasă-mă să îți vorbesc
Ca-n povești...
De ce bați drumul supărată
Când ploaia-n geeam mi se oprește,
De ce nu-mi bați încet la poartă
Să-ți spun că ploaia te iubește?!...
De ce când sera ies pe-afară
Te-ascunzi de mine după un nor?!...
Poveștile mi te furară...
Mereu suspin de dor!
Refren:
Lasă-mă să te iubesc
Așa cum ești
Lasă-mă să îți vorbesc
Ca-n povești...
Lasă-mă să te iubesc
Așa cum ești
Lasă-mă să îți vorbesc
Ca-n povești...
Dan Lucian Corb 13 iulie 1990
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Abonați-vă la:
Postări (Atom)