Și eram fericit când glasul tău duios îl auzeam,
La Casa de Cultură în spectacole ne dădeam,
Adolescenți, simpatici, plângeam și surâdeam.
Pe dealul dinspre nord, împreună hoinăream,
Pe malul Crișului, cu chitara ne acompaniam,
Maci și albăstrele din lanul de grâu îți dăruiam
Și fluturii și păsările și plopii îi iubeam.
Mi-aduc aminte clipa în care mi te sărutam
Șoptind înmiresmat de tine, ce mult te adoram ,
Mă uit azi în trecut, pe unde-n doi treceam,
Aud doar foșnetul sublim al frunzelor pe ram.
Adorabila tinerețe, of, vise dulci mai aveam,
Au fost frumoase veri, pe câmp ne-mbrățișam,
Când mă gândesc la vremuri în care ne iubeam...
Mi-s ochii-nlăcrimați de dor, cum străluceam!
Dan Lucian Corb 6 aprilie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu