duminică, 5 aprilie 2020

Ascult în seara tristă cântec de vioară

Așa a fost, duios ne iubeam într-o vară,
Dar singur m-ai lăsat pe vechiul drum,
Ascult în seara tristă cântec de vioară
Și lacrimile au ceva din dulcele-ți parfum.

Orașul e nostalgic și străzile-s pustii,
Scrisorile nu vin, zadarnic mi le scrii,
Treceam cu păru-n vânt peste câmpie
Ce maci și albăstrele și tu venind în ie!

Pe gânduri stând, mă uit în depărtare,
Doar dragii de mesteceni se leagănă în vânt,
Probabil că mi-ai fost iubirea cea mai mare,
Însă ce mi-ai lăsat, durere în cuvânt?!...

Orașul e nostalgic și străzile-s pustii,
Ce amintiri în suflet, ce dor în poezii,
Ce sărutări sub stele, ce vise am avut,
Ce dragoste sublimă, ce zbor... și ce debut!

Dan Lucian Corb 5 aprilie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu