Ei, când ai înțeles dintr-o privire albastră
că acei ochi sunt lacrima și surâsul tău,
că o simplă atingere te poate face să vibrezi,
că o sărutare de argint plină de romantism
îți poate oferi cele mai dulci sentimente,
că în octombrie iubirea îți zâmbește
de la fereastra unei mansarde din cartier,
că două cuvinte spuse șoptit înseamnă aur,
că cineva în portocaliu îți zâmbește printre mesteceni,
că o îmbrățișare valorează imens,
că pașii voștri pe covoare de frunze
în adierea vântului au același ritm în arămiu,
că despărțirea aduce cel mai duios dor,
că doar câteva cuvinte sunt cât un roman de dragoste,
că cel mai frumos cadou e un minut de te ador
în care orice filosofie îngenunchează,
că acele câteva clipe petrecute împreună
sunt cât o infinitate...
atunci înseamnă că
iubești cu adevărat.
Dan Lucian Corb 31 octombrie 2019
Volumul: Line cuvinte a dor
Doar vântul se-aude în seara tăcută
Și ploaia pe străzi, seducătoare,
Singurătate-i și totuși plăcută...
Și-s trei mașini în parcare.
Castanii se scutură, teii suspină...
Și dorul de ea-i fascinant,
De m-ar iubi, fie și-n taină,
Chiar m-aș simți interesant.
Aștept cândva o lansare de carte
Să merg să-mi dea autograf,
Sentimentele mele-s aparte...
Ca într-un film la cinematograf.
Presupun că la ora asta-ți faci temele
Sau te legeni pe-o minge albastră,
Aha, faci bicepși cu albumele mele,
Perfect, sună bine, dragostea noastră.
Ți-e dor să ascultăm împreună
La Radio o emisiune romantică,
Să stăm îmbrățișați sub raze de lună,
Vorbind despre filosofia antică?!...
Dan Lucian Corb 29 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Și toamna îmi e dor de tine...
Mi-aduc aminte cum pe vremuri
Mergeam la Cinema la filme
Și-aveam în doi atâtea visuri.
Doar pașii mei pe străzi pustii
Colindă-n ceasul înserării...
Și cum te așteptam să vii
Să stai lângă griful chitării.
Priveam cuminți de la fereastră
Plopii cei legănați de vânt,
Se-nfiripa dragostea noastră...
Și-apoi o lacrimă-n cuvânt.
Cântam duios ne sărutam...
Era o toamnă așa sublimă,
Azi ploile îmi bat în geam...
Iar doru-i la cotă maximă.
Și toamna îmi e dor de tine...
Mi-aduc aminte cum pe vremuri
Mergeam la Cinema la filme...
Și-acum... culeg suspin din versuri.
Dan Lucian Corb 23 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Toamna cu tine e așa de duioasă
Prin păduri, pe covoare de frunze,
La cabana cu vise ne oprim pe terasă
Sărutându-ne romantic pe buze.
Mă întrebi șoptit înduioșându-mi inima...
- Ce cadou să-ți ofer, dragul meu?
- Îmi e de-ajuns dragostea ta!
- Te voi iubi azi, mâine, mereu!
Prin dansul de frunze în vânt ce adie
Ne-mbrățișăm a dor lăcrimând,
În ochii tăi frumoși citesc poezie
Și știu că vrei să m-auzi cântând.
La vechiul pian din odaia tăcută
Mă așez, tu aproape de mine,
Mireasma iubirii e atât de plăcută
Împletită în cântec dulce și rime.
Dan Lucian Corb 22 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Și trec trenuri în noapte
Și dorurile-mi vin,
De ale tale șoapte...
Floarea mea de mălin.
Se leagănă mesteceni
În vântul cel de toamnă,
La mine-n vis muzicieni
La dans te îndeamnă.
Și frunzele se lasă
Ușor, ușor în vânt,
Mi-e dor de tine-acasă,
Lacrimă în cuvânt.
De cum mă-mbrățișai
Îmi este așa dor,
De cum mă sărutai
Spunându-mi „te ador.”
Și trec trenuri în noapte
Și dorurile-mi vin,
Pe străzi pustietate...
Floarea mea de mălin.
Dan Lucian Corb 18 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Scrie-mi scrisori, iubito, trimite-mi telegrame,
Eu sunt soldatul care te va iubi nespus...
Să știi că-n nopți cu stele când toată lumea doarme,
Eu mă gândesc la tine, la dulcele-ți surâs.
A ta fotografie am pus-o într-o carte
Și când mi-e dor citesc, lacrimă-n în ochii tăi,
Mi te aduc aproape chiar de-i așa departe,
Mi-e dor să colindăm pe dealuri și prin văi.
Acum, când vine toamna, suflet înduioșat,
Stau într-o cazarmă cântând la o chitară,
Poate că-ntr-o permisie am să mă-ntorc în sat,
Pe tine te iubesc și dragoste-am de țară.
Dacă mai treci duioasă pe-ntinsele cărări,
Iar vântul de-ți va mângâia obrajii așa fini,
Să te oprești o clipă doar și două sărutări
Să le trimiți în dar ca dorul să-mi alini.
Scrie-mi scrisori, iubito, trimite-mi telegrame,
Eu sunt soldatul care te va iubi nespus...
Să știi că-n nopți cu stele când toată lumea doarme,
Eu mă gândesc la tine, la dulcele-ți surâs.
Dan Lucian Corb 12 octombrie 2019
Tu cauți scrisori prin sertăraș,
Vin ploile peste oraș...
Ți-e dor de câteva cuvinte
De când erai tânăr fără minte.
Pe-atunci credeai în vorbe-alese,
Cântai la nunți pe la mirese,
Dar anii au trecut în goană
Și ți-au lăsat adânc o rană.
Visai iubirea din poveste,
Azi, te întrebi dacă mai este,
Probabil, într-un vis, undeva,
Acolo-i dorul, lacrima.
Auzi cum plânge o vioară
Și vezi cum păsările zboară,
Cum vântul leagănă mesteceni
Și plopii de demult sunt galbeni.
Speranța o mai porți în gânduri
Și-ți vine să scrii două rânduri,
Tu cauți scrisori prin sertăraș,
Vin ploile peste oraș...
Dan Lucian Corb 6 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
De-ar ști omul câte lacrimi
Poate duce-n ochi, de dor,
N-ar mai fi un hoț de inimi
Pustiind dulcele-amor.
De-ar ști omul câte șoapte
Plâng pe-aripi de fluturi albi,
N-ar mai scotoci prin noapte
După cei mai fini rozalbi.
De-ar ști omul câte vise
Le-ar putea cândva-mplini,
Ar lăsa doar uși deschise
Și nu s-ar descumpăni.
De-ar ști omul câte drumuri
Sunt în voia vântului,
Ar citi și din trecuturi
Din taina cuvântului.
De-ar ști omul câte-n lume
Sunt aievea trecătoare,
N-ar mai risipi anume
Clipele nemuritoare.
Dan Lucian Corb 2 octombrie 2019
Volumul: De-ar ști omul câte lacrimi
Mi-a dat o carte și-am citit-o,
Mi-a dat iubire și-am iubit-o,
Într-un septembrie surâs
Și-apoi... adio și s-a dus.
Vin ploile peste oraș...
Înșir cuvinte pe-un răvaș,
Dar nu găsesc niciun poștaș,
Suspin ca un meseriaș.
I-am dat o floare și-a primit-o,
I-am dat iubire și-a iubit-o,
Un cântec la vechiul pian
Într-un peisaj bacovian.
Vin ploile peste oraș...
Înșir cuvinte pe-un răvaș,
Dar nu găsesc niciun poștaș,
Pe câmp se-aude-un fluieraș.
Ne-am dat atâtea întâlniri,
Ne-am dat și lacrimi în priviri,
Doar frunze cad peste scrisori
Și-mi plânge inima în zori.
Vin ploile peste oraș...
Înșir cuvinte pe-un răvaș,
Dar nu găsesc niciun poștaș,
Mai m-ai primi biet chiriaș?...
Dan Lucian Corb 1 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
