Să mergi ca prostul câțiva kilometri
Până-ntr-o haltă tristă
Prin fulguiri duioase
În vântul ce vuia
S-o conduci la trenul personal din zori
S-ajungă la cursuri la facultate
Ai mai face-o acum?...
Nici eu...
Ce conta atunci, să mergi de-acasă
Cu două geamantane de cărți
Într-o chirie undeva la periferie
Din motive neînțelese
Să dârdâi de frig o iarnă
Ca un idiot
Pentr-o sărutare dulce amară
Ai mai face-o acum?...
Nici eu...
Ce conta atunci
Să o întrebi dacă te iubește
Pe ea s-o vezi cum se bâlbâiește
Coborând din același tren personal
Cu aere de vedete, local,
Să vii de la mare
Să plece la mare
Să vă faceți cu mâna fiecare
Din alt tren
Ai mai face-o acum?...
Nici eu...
Ce conta atunci
Că bei o cafea la plic
Cu apă-ncălzită pe reșou în ibric
Și tragi un fum de țigară cu sau fără filtru
Că-mparți o prăjitură la doi
Că adidașii ți-erau dezlipiți de la ploi
Că vorbeați aiureli de pe fix
Apoi s-o vezi de mână cu altul
Intrând la un film
Rămânând cu biletele-n mână
În puii mei
Ai mai face-o acum?
Nici eu!...
Dan Lucian Corb 7 aprilie 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu