Parcă ieri eram elevi

Parcă ieri eram elevi şi la ore învăţam,
Cu stilouri cu cerneală pe caiete tot scriam...
Uniforme aveam şi în ochi străluceam,
Însă toate au trecut, azi ploi îmi bat în geam.

Undeva, într-un liceu, câte vise am avut,
Câte clipe minunate cu colegii-am petrecut,
Întinsele coridoare cu câţi paşi le-am străbătut,
Câte note, ce emoţii, câţi de zece am pierdut.

Ore petrecute-n clasă, orele-n care visam,
Pauzele aşteptate, când pe-alei lungi ne plimbam,
Pe sub florile de tei, printre stropi de ploaie stam,
Of, parfumul trandafirilor ce duios îl adoram.

Drumul lung până la gară şi iubirea dintr-o vară
Trenul fluierând a dor, lacrimi într-o călimară,
Bucuria de a prinde trei acorduri pe-o chitară,
Beţele de tobe-ascunse-n diplomat, aşa-ntr-o doară.

Ora de dirigenţie, fotbalul de pe platou,
Tezele de la materii, parcă le-aş mai da din nou,
Fuga la un Cinema să vedem câte-un erou,
Primii şalvari de la croitor asortaţi cu un sacou.

Meditaţiile lungi când muşcam din câte-un măr,
Apa cu zahăr în loc de gel ce o îndesam în păr,
Primele tristeţi tăcute, dar şi al speranţei licăr
Când în nopţile senine tot priveam după luceafăr.

Unde eşti adolescenţă, cu mireasma ta sublimă,
Cu-ale tale dulci cuvinte şi lectură lină, lină,
Cu speranţele albastre prinse într-o blândă rimă,
Unde eşti adolescenţă, de ce sufletu-mi suspină?...

Sigur c-aş mai vrea o dată să m-aşez în banca mea,
Poate să dansez c-o fată, din liceu, ce îmi plăcea,
Să pot fi pentru o clipă un şcolar c-o cărticea,
Să chiulim de la o oră printre flori pe o vâlcea.

Şi când vine toamna, toamna plină-n nostalgie 
Iau caietele pe care cândva am scris câte-o poezie,
Le citesc cu ochii-n lacrimi, frunza pică ruginie,
Rămas bun profesori dragi, îmi răsună o melodie.

Parcă ieri eram elevi şi la ore învăţam,
Cu stilouri cu cerneală pe caiete tot scriam...
Şi ţin minte vremea-n care sonetele dăruiam
Şi cum lăcrimând uşor, spre împlinire năzuiam.

Dan Lucian Corb 23 aprilie 2019
Undeva, cândva, frumoşi liceeni