Peste orașul care pare c-a adormit,
Dar mai sunt unii totuși ce suferă-n tăcere
Din dragoste sau de un dor cumplit.
Cărarea ce pustie, se-acoperă de nea
Luna se-ascunde-n nori în noaptea lină,
Devine ca-ntr-un vis, ce vis de catifea
În care scriitoricește inima suspină.
Probabil îmi vei spune poetul preferat
Sau poate numai un aranjator de rime,
Ce împletește dintr-un surâs ori un oftat
Cuvinte ce concret vor să exprime.
Așa că te aștept cu un mesaj în zori
Când sorbi în cameră o gură de cafea,
Poți să-mi spui te ador de câte ori
Vrei tu, eu te voi prețui, ce fulgi de nea!
Dan Lucian Corb 25 decembrie 2016
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu