Cu gândul undeva departe la iubirea mea,
Privesc mestecenii ce-s legănați de vânt
Și mai suspin așa duios într-un cuvânt.
Cărarea e pustie și ceața iar se lasă
Și blândul dor de tine în suflet mă apasă,
Mă simt acum ca și o lacrimă albastră
Nostalgia se strecoară în odaia noastră.
Un capuccino clasic mă încălzește, dor,
Mă uit, aștept mesajul acela cu te-ador,
La Radio, sentimental, ascult o melodie
Și nu știu dacă știi că-i dedicată ție.
Decembrie, iubito, de ninge-n astă noapte
În visul argintiu te-nvălui cu dulci șoapte,
Și-am să îți bat în geam exact la primii zori
Cu nuci și cozonaci colindând prin ninsori.
Dan Lucian Corb 9 decembrie 2016
Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu