La radio în seara albăstruie, albăstruie,
Te simt așa aproape de parc-ai fi aici
Și ninge peste-orașul nostru cu fulgi mici.
Se-aude-afară vântul legănând mesteceni
Și gust jeleuri dulcișoare cu căpșuni,
Mi-e dor de-mbrățișarea ta așa duioasă
Și iar suspin simțindu-mă singur la masă.
Din cartea ce-am primit-o de la tine-n dar
Citesc și printre rânduri stelele răsar,
Te am în gânduri și mi-e bine când te știu
Că-mi ești aproape nelăsându-mă pustiu.
Și timpul trece întâlnindu-ne în poezie
Și clipele rămân în sentimente-n fantezie,
Până la următoarea ninsoare de argint
Te voi iubi în taină, te voi iubi citind.
Dan Lucian Corb 19 decembrie 2016
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu