Și ninge peste câmpie și ninge peste cărare
Și dorul de tine mă duce-n suspin...
Mi-e frig de atâta însingurare,
De ce nu mă chemi să-ți spun c-am să vin?!
Și ninge peste câmpie și ninge peste cărare
Și vuietul vântului trece grăbit...
Sufletu-mi plânge de-a ta apăsare,
Mai știi cât de mult cândva m-ai iubit?!
Și ninge peste câmpie și ninge peste cărare
Și hoinăresc gonind prin nămeți...
Dar pașii mei făr-ai tăi cum oare
Să lase urme în visul din dimineți?!
Și ninge peste câmpie și ninge peste cărare
Și luna din nori scrie-n zăpezi...
Îți las o lacrimă copleșitoare,
De nu ieși la poartă doar să mă vezi!
Dan Lucian Corb 14 decembrie 2016
Volumul: Doruri albe de iarnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu