Și prin cuvinte tandre suspin în poezie,
Eram doar un puștan, pe străzi prin cartier
Adesea colindam, cu fulgi de nea prin ger.
La păsări le dădeam firimituri de pâine
Și uneori mergeam la săniuș pe deal,
Fiecare gest frumos avea atâtea taine
Și fiecare splendid vis îl socoteam real.
Purtam o șepcuță și-n ochi aveam sclipiri
Cine s-ar fi gândit la lacrimi din iubiri?
Când anii au trecut cu dulce și amar
Mă-ntorc în amintire, să fiu copilaș iar.
Și ninge peste vise și eu alerg prin nea
Purtând în buzunare creioane și foi albe,
Cu inima voioasă și-obraji de catifea
Cânt cu glas duios, florile-s dalbe.
Dan Lucian Corb 25 decembrie 2016
Volumul: Copilăria mea apusă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu