~ Stăpânul singurătății ~
Mă plimbam printre nuci
pe dealurile toamnei,
aproape de culmile disperării.
Păsările se opreau din zbor
să mă privească.
Eu în singurătate.
Era o vreme nostalgică.
Era o toamnă târzie.
Era singurătate imensă.
Ropotul aplauzelor sincere
născut din bătăile de aripi
ale păsărilor negre
fremăta văzduhul.
Am rămas stăpânul singurătății.
Dan Lucian Corb 14 noiembrie 1992
Versuri Volumul 1
Multumesc pentru aceste acorduri si stihuri minunate!Ne indeamna parca intr-adevar melancolia toamnei la colindari pe taramul tristetii cu multe din semnele ei, insa si la o introspectie prin care sa pretuim poate mai mult amintirile frumoase ale verii, ale clipelor pe care le pretuim a le fi trait langa cei iubiti si ne readuce surasul pe chip cu minunatele-i roade, precum si cu paleta sa de culori cu care-nvaluie pamantul!... (Cernat Mirela E.)
RăspundețiȘtergere