Copilăria mea apusă
Eu şi surioara mea
Pe câmpuri verzi cu păpădii
Mi-aduc aminte, alergam...
Eram pe-atunci nişte copii
Ce bucurie-n ochi aveam.
Eu şi cu surioara mea
Ce fericite-n primaveri !!!
Cu dragostea ce ne lega
Visând sub flori de meri.
Şi ne jucam şi chiuiam
În rochii roz, alese,
Ce doruri line mai purtam
Parfumuri de prinţese.
Eu şi cu surioara mea
În dulcea copilarie...
Ne-ntoarcem azi, când lacrima
În suflete-adânc scrie.
Dan Lucian Corb 5 martie 2012

Varsta de aur e atat de pretioasa prin candoarea sa, iar intorcandu-ne cu ochii mintii inapoi in timp, intodeauna vom avea pusa deoparte o lacrima nostalgica a bucuriilor traite!(Mi-a amintit de cum eram eu si cu sora mea la acei ani...)F.frumoasa! :) (Cernat Mirela Emilia)
RăspundețiȘtergere