luni, 24 octombrie 2011

Pe drumul vietii mele,am invatat sa-ndur

Pe drumul vietii mele,am invatat sa-ndur

S-astept tacut clipa de fericire-aleasa,
Acolo,printre flori,mi-e sentimentul pur
Sub cerul lin,pe pajistea frumoasa.




S-ascult murmur de apa,izvoru-i nesecat
Sa inteleg din tainele acestui Univers,
Sa fluier ca pastorii,s-am sufletu-mpacat
Chiar de iubesc in taina,nectarul sorb din vers.




Caci va veni si ziua in care eu cu ea
Vom sti sa pretuim o magica iubire,
Imbratisandu-ne cu dor,poetice priviri...




Adie vantul,iara,plange inima mea

Citind scrisori,parfum de amintire,
In asteptarea lung-a sublimei regasiri.




        Dan Lucian Corb 24 octombrie 2011 Alesd...Sonet 3

Un comentariu:

  1. un dor mare,trebuesa ai,pentru a putea scri,astfel deversuri.foarte sentimentale ce ies din suflet,sincer.complimente!

    RăspundețiȘtergere