marți, 25 octombrie 2011

Cand toamna se asterne

Când toamna se așterne tăcută și frumoasă
Pe străzile orașului pustiu dar arătos
Mi-e sufletul de doruri și lacrimi încărcat,
Când știu că undeva o fată prea sfioasă
La mine se gândește așa cuviincios
Îmi mângaie suspinul amarnic încercat.

Atunci și eu revin din lungile oftaturi

Și întrevăd o rază, o rază de speranță
Încrederea în tine, știi bine o păstrez,
Mi-e dor de ale tale înțelepte sfaturi
Și intru lin în acea stare de rezonanță
În care tu visezi și-n care eu visez.

Dan Lucian Corb 25 octombrie 2011

Caietul cu amintiri 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu