Copacii suspinau in vant duiosi
Ma regaseam intr-un amurg tarziu,
Gandindu-ma la ochii tai frumosi
Pictati in sufletu-mi pustiu,pustiu.
Izvoarele plangeau,plangeau intruna
Plangeam si eu in palidul decor,
Pe bolta-ntunecat-a iesit luna
Ce ma-ndemna in vis sa ma strecor.
Dar am ramas o frunza ratacita
Scriind in vant ades numele tau,
E rece toamna,padurea-i adormita...
Cat te-am iubit si nu imi pare rau.
Dan Lucian Corb 20 septembrie 1991 Alesd...
Versuri de pe primul meu Volum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu