Și ne-am iubit românește

Stăteam singur, ce singur cândva

La umbra deasă a plopilor...

Admirând, visam dragostea

Așa de clar ca lumina ochilor.

Haide, iubire, haide, ziceam,

Vom merge-mpreună de mână,

Hai... hai... și plângeam, suspinam

Sub razele blânde de lună.

Și-n noaptea aceea duioasă-n care

Stelele spuneau o poveste,

Te-așteptam pe întinsa cărare

Când frunze cădeau peste, peste.

Și-n zorii aceia atât de senini

În iarba verde ca de catifea,

Zefir adia de prin grădini

Și-n cale mi-apărut, splendidă, ea.

Și ne-am iubit românește

Și pită și sare mi-a dat,

Îmbrățișări lungi, sărutări celeste,

Între vis și realitate am stat.

Și apă limpede de la izvor

Și mere și nuci pe-un ștergar

Iar dorul acela prins în ador

Rămas-a de-atunci cel mai ștrengar.

Și cântec de nai auzit-am

Și plâns de vioară prea lin,

Clipa întotdeauna păstrat-am,

Mereu după ea e-un suspin.

Și ne-am iubit românește

Cum numai o dată poți fi...

Îndrăgostit până în suflet și peste...

Și-a rămas... și-a trecut cât ai clipi.

Dan Lucian Corb 17 februarie 2023

Volumul: Sentimente Dulci