Cu drag mi-aduc aminte de-o vară lină, lină

Cu drag mi-aduc aminte de-o vară lină, lină

În care-adolescent fiind, alături de-a mea mamă,

Treceam pe ulița din sat cu mere din grădină,

Surâzând prin soarele ce nori ținea de mână.

Salutam oamenii care stăteau în fața caselor

Pe bănci, vorbind, la umbră, sub pomii aplecați,

Iar pe mama o simțeam ca pe tărâmul viselor,

Mândră de mine, of, mi-s ochii veșnic înduioșați.

Ieșeam pe jos din sat, treceam pe-o lungă punte

Peste Crișul care curgea frumos ca-ntr-o poveste,

În copilărie pe-acolo se trecea doar într-o luntre,

Ce mult mi-a plăcut scrisoarea cu o bună veste.

Cu drag mi-aduc aminte de-o vară lină, lină

În care-adolescent fiind, alături de-a mea mamă,

La casa ei părintească o însoțeam, dorul suspină

Și chipul ei duios cu lacrimi îl privesc într-o ramă.

Dan Lucian Corb 9 decembrie 2020

Volumul: Mama, dragostea sufletului meu