Prin visul în care cu ea, colindând

Ropotul ploii din mijloc de noapte,

Sunetul trenului trecând apăsat,

Mestecenii-n vânt, dorul de șoapte...

De dulcea-ți iubire pierdută-n uitat.

Prin fereastra deschisă vezi luna trecând,

Stele-argintii licărind printre nori,

Lung oftezi și mănânci lăcrimând

Turtă dulce pe-albe câmpuri cu flori. 

Și ploaia asta doar ți-alină durerea grea

O asculți picurând peste-acele amintiri,

Singur, printre cărți, în odaia ta...

Simți dorința acum a acelei iubiri.

Și iei o scrisoare și-o citești lăcrimând...

Te-ai duce c-un tren la clasa întâi,

Prin visul în care cu ea, colindând,

Erai fericit, cu dor, cu nuci și mere gutui.

Dan Lucian Corb 23 decembrie 2020

Volumul: Iubiri pierdute-n dor