Tristeți pe-un dor de catifea

În principiu a fost o fată cumsecade
Fără figuri de stil în cascade,
Avea totuși câteva aere de vedetă,
Da-i plăcea mersul pe bicicletă.

Și adora să danseze tango-n ploaie
Pe tocuri înalte să se îndoaie,
Te-a apreciat până ai fost în bani,
Apoi a dispărut pe-aleea cu castani.

În zadar o strigai, mai stai, în noaptea grea
Ți-a lăsat tristeți pe-un dor de catifea,
Ai scris un roman și te-ai îmbogățit,
L-ai vândut virtual, chiar și ea l-a citit.

Te-a dat în tribunal cum că te-ai inspirat
La două, trei pasaje, cu întâmplări din pat,
Dar nu a câștigat cum era și firesc,
Rămas-a singurică scrijelind „te doresc...”

Te-a văzut la TV trecând covorul roșu,
De ciudă a strigat, ia uită-l și pe moșu,
Erai cu o blondină ce arăta beton
De nervi a aruncat cu benzi de magnetofon.

Dan Lucian Corb 29 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice