joi, 30 mai 2019
miercuri, 29 mai 2019
Tristeți pe-un dor de catifea
În principiu a fost o fată cumsecade
Fără figuri de stil în cascade,
Avea totuși câteva aere de vedetă,
Da-i plăcea mersul pe bicicletă.
Și adora să danseze tango-n ploaie
Pe tocuri înalte să se îndoaie,
Te-a apreciat până ai fost în bani,
Apoi a dispărut pe-aleea cu castani.
În zadar o strigai, mai stai, în noaptea grea
Ți-a lăsat tristeți pe-un dor de catifea,
Ai scris un roman și te-ai îmbogățit,
L-ai vândut virtual, chiar și ea l-a citit.
Te-a dat în tribunal cum că te-ai inspirat
La două, trei pasaje, cu întâmplări din pat,
Dar nu a câștigat cum era și firesc,
Rămas-a singurică scrijelind „te doresc...”
Te-a văzut la TV trecând covorul roșu,
De ciudă a strigat, ia uită-l și pe moșu,
Erai cu o blondină ce arăta beton
De nervi a aruncat cu benzi de magnetofon.
Dan Lucian Corb 29 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
Fără figuri de stil în cascade,
Avea totuși câteva aere de vedetă,
Da-i plăcea mersul pe bicicletă.
Și adora să danseze tango-n ploaie
Pe tocuri înalte să se îndoaie,
Te-a apreciat până ai fost în bani,
Apoi a dispărut pe-aleea cu castani.
În zadar o strigai, mai stai, în noaptea grea
Ți-a lăsat tristeți pe-un dor de catifea,
Ai scris un roman și te-ai îmbogățit,
L-ai vândut virtual, chiar și ea l-a citit.
Te-a dat în tribunal cum că te-ai inspirat
La două, trei pasaje, cu întâmplări din pat,
Dar nu a câștigat cum era și firesc,
Rămas-a singurică scrijelind „te doresc...”
Te-a văzut la TV trecând covorul roșu,
De ciudă a strigat, ia uită-l și pe moșu,
Erai cu o blondină ce arăta beton
De nervi a aruncat cu benzi de magnetofon.
Dan Lucian Corb 29 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
marți, 28 mai 2019
luni, 27 mai 2019
Simplu soldat prin capitală
Simplu soldat prin capitală
Mergeam la Teatru Nottara...
Și-aveam o tipă bestială
Ce lungi scrisori îmi trimitea.
Treceam pe la Universitate
Și solda pe cărți o dădeam,
Stăteam la o țigară-n noapte
Și-un cântec drag îl fredonam.
Apoi târâșuri prin tranșee
Și pas de defilare, greu,
Cu gândul la tine, femeie,
Mușcam din dinți instantaneu.
Trimis-am la ziar pe-atunci
O poezie-au tipărit-o...
Și te visam venind pe lunci
Mă-mbrățișai, și eu, iubito.
Și m-am întors cândva la vatră,
Odaia-n care ne iubeam
Era pustie, am lăsat din valiză
Un trandafir roz și... plângeam.
Dan Lucian Corb 27 mai 2019
Volumul:
Mergeam la Teatru Nottara...
Și-aveam o tipă bestială
Ce lungi scrisori îmi trimitea.
Treceam pe la Universitate
Și solda pe cărți o dădeam,
Stăteam la o țigară-n noapte
Și-un cântec drag îl fredonam.
Apoi târâșuri prin tranșee
Și pas de defilare, greu,
Cu gândul la tine, femeie,
Mușcam din dinți instantaneu.
Trimis-am la ziar pe-atunci
O poezie-au tipărit-o...
Și te visam venind pe lunci
Mă-mbrățișai, și eu, iubito.
Și m-am întors cândva la vatră,
Odaia-n care ne iubeam
Era pustie, am lăsat din valiză
Un trandafir roz și... plângeam.
Dan Lucian Corb 27 mai 2019
Volumul:
Mai spune-mi despre filosofia fericirii
Hai mai citește-mi mai spune-mi
despre filosofia fericirii
când soarele se scaldă în lanuri de grâu
iar fluturii dansează a dor
spune-mi că nu e imposibil de atins
îngăduie-mi să te iubesc
așa cum mi-am dorit dintotdeauna
hai să privim lucrurile simple
să ne bucurăm de ce avem
desigur să tindem spre mai bine
îmbrățișează-mă simte-mi ochii în suflet
lăcrimând a dragoste
vino mai aproape să îți simt șoaptele
îngăduie-mi să-ți fiu
cel mai bun prieten
destăinuie-mi iubirea
ajută-mă să înțeleg filosofia fericirii
hai mai citește-mi mai spune-mi
mai spune-mi despre asta
când amurgul își lasă melancolia
și păsări zboară libere
iar vântul ne leagănă vorbele
lasă-ți fruntea pe umerii mei
să-ți simt parfumul în cântecul serii
îngăduie-mi să-ți ofer
albastre sentimente.
Dan Lucian Corb 27 mai 2019
Volumul: Line cuvinte a dor
despre filosofia fericirii
când soarele se scaldă în lanuri de grâu
iar fluturii dansează a dor
spune-mi că nu e imposibil de atins
îngăduie-mi să te iubesc
așa cum mi-am dorit dintotdeauna
hai să privim lucrurile simple
să ne bucurăm de ce avem
desigur să tindem spre mai bine
îmbrățișează-mă simte-mi ochii în suflet
lăcrimând a dragoste
vino mai aproape să îți simt șoaptele
îngăduie-mi să-ți fiu
cel mai bun prieten
destăinuie-mi iubirea
ajută-mă să înțeleg filosofia fericirii
hai mai citește-mi mai spune-mi
mai spune-mi despre asta
când amurgul își lasă melancolia
și păsări zboară libere
iar vântul ne leagănă vorbele
lasă-ți fruntea pe umerii mei
să-ți simt parfumul în cântecul serii
îngăduie-mi să-ți ofer
albastre sentimente.
Dan Lucian Corb 27 mai 2019
Volumul: Line cuvinte a dor
duminică, 26 mai 2019
sâmbătă, 25 mai 2019
vineri, 24 mai 2019
La o mansardă, undeva
O tipă cam splendidă locuia la o mansardă, undeva,
Dar n-avea probleme majore, își plătea chiria la timp,
Știam asta de la Șpilu, băiatul proprietarului, cam pușlama,
Fetei îi plăcea să danseze prin ploaie pe-al stropilor ritm.
O vedeam adesea, după zece, venind de la schimbul doi,
Am auzit că lucra la fabrica de șireturi, chiar la periferie,
Șpilu se făcea că duce la tomberon un sac menajer, cu gunoi,
Chiar își schimbase freza pe mărunțiș la noua frizerie.
Ea-l trimitea pe Șpilu uneori la tutungeria din colț după țigări,
Ăsta devenise cumva obsedat de imaginea ei, fermecat,
L-am surprins admirându-se făcând genoflexiuni și flotări,
Ar fi mers, probabil, pentru ea pe jos până-n Calafat.
Îi culegea cireșe destul de coapte lăsându-i-le lângă ușă
Într-un bol, apoi o lua la goană pe întunecatul culoar,
A scris și-un text ca o scrisorică de dragoste pentru păpușă,
Ce i l-a strecurat în buzunar când se-ntorcea de la solar.
Ea îi zâmbea trecând strada, scuturându-și umbrela
Într-o seară, dar călcând apăsat și-a rupt un toc la sandale,
Șpilu a luat-o în brațe și bâlbâindu-se: ... „ești atâta de bella”,
Culmea, îmi surâdea mie și-ăsta bosumflat a scăpat-o din șale.
Dan Lucian Corb 25 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
Dar n-avea probleme majore, își plătea chiria la timp,
Știam asta de la Șpilu, băiatul proprietarului, cam pușlama,
Fetei îi plăcea să danseze prin ploaie pe-al stropilor ritm.
O vedeam adesea, după zece, venind de la schimbul doi,
Am auzit că lucra la fabrica de șireturi, chiar la periferie,
Șpilu se făcea că duce la tomberon un sac menajer, cu gunoi,
Chiar își schimbase freza pe mărunțiș la noua frizerie.
Ea-l trimitea pe Șpilu uneori la tutungeria din colț după țigări,
Ăsta devenise cumva obsedat de imaginea ei, fermecat,
L-am surprins admirându-se făcând genoflexiuni și flotări,
Ar fi mers, probabil, pentru ea pe jos până-n Calafat.
Îi culegea cireșe destul de coapte lăsându-i-le lângă ușă
Într-un bol, apoi o lua la goană pe întunecatul culoar,
A scris și-un text ca o scrisorică de dragoste pentru păpușă,
Ce i l-a strecurat în buzunar când se-ntorcea de la solar.
Ea îi zâmbea trecând strada, scuturându-și umbrela
Într-o seară, dar călcând apăsat și-a rupt un toc la sandale,
Șpilu a luat-o în brațe și bâlbâindu-se: ... „ești atâta de bella”,
Culmea, îmi surâdea mie și-ăsta bosumflat a scăpat-o din șale.
Dan Lucian Corb 25 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
joi, 23 mai 2019
Mai nou vizez o dactilografă
Mai nou vizez o dactilografă
bătând la mașina veche de scris
cu degetele-i subțiri și catifelate
undeva la ceas târziu în noapte
probabil lucrează pe furiș
la primul ei roman de dragoste
arunc o privire prin geam
o văd cu părul auriu răsfirat
cu buzele-i rujate sprâncenele-i lungi
și parcă-i simt fiecare literă
cum mă apasă
trântindu-mă-n pat ațipesc iar
însă aud ușa scârțâind
și pași desculți domoli pe podeaua întinsă
dansează și-i tot mai aproape
printre razele lunii ce intră-n odaie
bluzița îi alunecă lasciv
și luna dispare în nori
în zori văd urme de ruj
pe ceașca de cafea
și-alerg cântând după ea
pe-o foaie albă
printr-un vechi manuscris
întreb un vânzător ambulant
„n-ați văzut cumva o dactilografă?”
„tocmai a trecut strada spre parcul viselor!”
și-mi dă să-i dau probabil un trandafir albastru.
Dan Lucian Corb 23 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
bătând la mașina veche de scris
cu degetele-i subțiri și catifelate
undeva la ceas târziu în noapte
probabil lucrează pe furiș
la primul ei roman de dragoste
arunc o privire prin geam
o văd cu părul auriu răsfirat
cu buzele-i rujate sprâncenele-i lungi
și parcă-i simt fiecare literă
cum mă apasă
trântindu-mă-n pat ațipesc iar
însă aud ușa scârțâind
și pași desculți domoli pe podeaua întinsă
dansează și-i tot mai aproape
printre razele lunii ce intră-n odaie
bluzița îi alunecă lasciv
și luna dispare în nori
în zori văd urme de ruj
pe ceașca de cafea
și-alerg cântând după ea
pe-o foaie albă
printr-un vechi manuscris
întreb un vânzător ambulant
„n-ați văzut cumva o dactilografă?”
„tocmai a trecut strada spre parcul viselor!”
și-mi dă să-i dau probabil un trandafir albastru.
Dan Lucian Corb 23 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
miercuri, 22 mai 2019
marți, 21 mai 2019
luni, 20 mai 2019
duminică, 19 mai 2019
sâmbătă, 18 mai 2019
vineri, 17 mai 2019
joi, 16 mai 2019
miercuri, 15 mai 2019
marți, 14 mai 2019
luni, 13 mai 2019
duminică, 12 mai 2019
Desigur
Desigur, puteai deveni un muncitor ne sau calificat
Sau poate un tehnician perfect avizat,
Dar ai ales ca-n armonii de pian evidente
Să devii un bun doctor în sentimente.
Desigur, puteai să ai o nevastă și cinci copii
Să locuiești într-o garsonieră undeva-n suburbii,
Dar ai ales ca amantă tristețea și peste noapte
Să devii un specialist în... singurătate.
Desigur, puteai avea la un moment dat trei femei
Să le minți, să le ai, promițând că le iei,
Dar ai ales să corespondezi la distanță
Să devii un visător lăcrimând în speranță.
Desigur, puteai deveni chiar un mare actor
Să joci de la prinț la un biet cerșetor,
Dar ai ales să te joci cu cuvintele
Să devii romancier, pe-o bicicletă prin ploaia de vară, of, visele!
Desigur, puteai să ajungi jurnalist la un ziar
Sau realizator de emisiuni la radio, poate-un star,
Dar ai ales să rămâi așa ca un simplu soldat
Ce poate schimba totuși soarta unui regat.
Dan Lucian Corb 12 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
Sau poate un tehnician perfect avizat,
Dar ai ales ca-n armonii de pian evidente
Să devii un bun doctor în sentimente.
Desigur, puteai să ai o nevastă și cinci copii
Să locuiești într-o garsonieră undeva-n suburbii,
Dar ai ales ca amantă tristețea și peste noapte
Să devii un specialist în... singurătate.
Desigur, puteai avea la un moment dat trei femei
Să le minți, să le ai, promițând că le iei,
Dar ai ales să corespondezi la distanță
Să devii un visător lăcrimând în speranță.
Desigur, puteai deveni chiar un mare actor
Să joci de la prinț la un biet cerșetor,
Dar ai ales să te joci cu cuvintele
Să devii romancier, pe-o bicicletă prin ploaia de vară, of, visele!
Desigur, puteai să ajungi jurnalist la un ziar
Sau realizator de emisiuni la radio, poate-un star,
Dar ai ales să rămâi așa ca un simplu soldat
Ce poate schimba totuși soarta unui regat.
Dan Lucian Corb 12 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice
sâmbătă, 11 mai 2019
vineri, 10 mai 2019
joi, 9 mai 2019
miercuri, 8 mai 2019
marți, 7 mai 2019
luni, 6 mai 2019
duminică, 5 mai 2019
Se-aude-un pian în noaptea ploioasă
Se-aude-un pian în noaptea ploioasă,
Un chip diafan îmi trece prin gând,
Cumva în surdină și-o voce duioasă
Și ochii mei de dor lăcrimând.
Ploaia îmi bate haihui în fereastră
Mestecenii se leagănă-n vânt,
Clipe senine din dragostea noastră
Se-ascund undeva în cuvânt.
Pe strada pustie doar un felinar
Aduce, așa, un strop de lumină,
Luna-i ascunsă în nori și-n zadar
Cineva după tine suspină.
Se-aude-un pian în noaptea ploioasă
Și plouă întruna, din stele,
Rămâi dacă vrei, romanțioasă
Într-unul din visele mele.
Dan Lucian Corb 5 mai 2019
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Un chip diafan îmi trece prin gând,
Cumva în surdină și-o voce duioasă
Și ochii mei de dor lăcrimând.
Ploaia îmi bate haihui în fereastră
Mestecenii se leagănă-n vânt,
Clipe senine din dragostea noastră
Se-ascund undeva în cuvânt.
Pe strada pustie doar un felinar
Aduce, așa, un strop de lumină,
Luna-i ascunsă în nori și-n zadar
Cineva după tine suspină.
Se-aude-un pian în noaptea ploioasă
Și plouă întruna, din stele,
Rămâi dacă vrei, romanțioasă
Într-unul din visele mele.
Dan Lucian Corb 5 mai 2019
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
sâmbătă, 4 mai 2019
vineri, 3 mai 2019
Era un dor, a fost o vară...
Era un dor, a fost o vară...
Un cântec lin la o chitară,
O blândă, dulce-mbrățișare
Și-apoi suspinul pe-o cărare.
Era un vis, o pâine caldă...
Un loc știut de noi, de scaldă,
O sărutare și-un cuvânt
Și-apoi tristețile în vânt.
Era parfumul unei flori...
Sub soarele ieșit din nori,
Atâta liniște în doi
Și-apoi oftaturile-n ploi.
Era un dor, a fost o vară...
Un tren ce fluiera-ntr-o gară,
O lacrimă la despărțire
Și-apoi amar și rătăcire.
Dan Lucian Corb 3 mai 2019
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Un cântec lin la o chitară,
O blândă, dulce-mbrățișare
Și-apoi suspinul pe-o cărare.
Era un vis, o pâine caldă...
Un loc știut de noi, de scaldă,
O sărutare și-un cuvânt
Și-apoi tristețile în vânt.
Era parfumul unei flori...
Sub soarele ieșit din nori,
Atâta liniște în doi
Și-apoi oftaturile-n ploi.
Era un dor, a fost o vară...
Un tren ce fluiera-ntr-o gară,
O lacrimă la despărțire
Și-apoi amar și rătăcire.
Dan Lucian Corb 3 mai 2019
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
joi, 2 mai 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)