luni, 31 decembrie 2018
duminică, 30 decembrie 2018
La mulți ani cu vise împlinite!
Timpul este ireversibil, asta o știm
Viața merită trăită, deci să iubim,
Uneori durerea e prea grea, ne străduim
Să mergem mai departe, înțelepți să fim.
Să scăpăm de stres, asta ar fi ideal,
De ură, de invidie, să ne-ntâlnim la un bal,
E loc pentru toată lumea chiar și la festival,
Așa că să ieșim cumva din ce e banal.
Atâtea gânduri frumoase am putea dărui
Și-atâtea gesturi putem face în fiecare zi,
Sunt mii de versuri care ne pot călăuzi,
Duioase cântece ce sufletul ni-l pot încălzi.
Într-adevăr, câteodată ni-s inimile rănite,
Dar cu speranță, credință, pot fi tămădite,
Așa că să aveți parte de bucurii nemărginite
În noul an, La mulți ani cu vise împlinite!
Dan Lucian Corb 30 decembrie 2018
Volumul: Doruri albe de iarnă
Viața merită trăită, deci să iubim,
Uneori durerea e prea grea, ne străduim
Să mergem mai departe, înțelepți să fim.
Să scăpăm de stres, asta ar fi ideal,
De ură, de invidie, să ne-ntâlnim la un bal,
E loc pentru toată lumea chiar și la festival,
Așa că să ieșim cumva din ce e banal.
Atâtea gânduri frumoase am putea dărui
Și-atâtea gesturi putem face în fiecare zi,
Sunt mii de versuri care ne pot călăuzi,
Duioase cântece ce sufletul ni-l pot încălzi.
Într-adevăr, câteodată ni-s inimile rănite,
Dar cu speranță, credință, pot fi tămădite,
Așa că să aveți parte de bucurii nemărginite
În noul an, La mulți ani cu vise împlinite!
Dan Lucian Corb 30 decembrie 2018
Volumul: Doruri albe de iarnă
Mi-e dor, mamă
Mi-e dor, mamă, de surâsul tău dintr-o vară
Când aveai atâtea flori pe terasa unei odăi,
Mi-e dor, mamă, de vremurile de odinioară
Când amândoi, doi frați, eram copiii tăi.
Și te-așteptam cu-atâta nerăbdare să vii acasă
Și ne-ai iubit și ne-ai crescut, ne-ai ajutat mereu,
Ce greu e fără tine, cum lacrimi mă apasă...
Cât de cumplit e dorul, durerea, știu numai eu.
Mi-e dor, mamă, de glas duios, sublima ta privire
Și sufletul mă doare, e-așa de înlăcrimat,
Mi-e dor, mamă, te caut în fiecare amintire
De când de lângă mine departe ai plecat.
Aștept să ningă-n luna lui decembrie, acum,
Ca fulgi veniți din cer să mă atingă blând,
Mi-e dor, mamă, de poveștile tale cu parfum
Citesc din vechi scrisori, citesc, citesc... plângând.
Dan Lucian Corb 30 decembrie 2018
Când aveai atâtea flori pe terasa unei odăi,
Mi-e dor, mamă, de vremurile de odinioară
Când amândoi, doi frați, eram copiii tăi.
Și te-așteptam cu-atâta nerăbdare să vii acasă
Și ne-ai iubit și ne-ai crescut, ne-ai ajutat mereu,
Ce greu e fără tine, cum lacrimi mă apasă...
Cât de cumplit e dorul, durerea, știu numai eu.
Mi-e dor, mamă, de glas duios, sublima ta privire
Și sufletul mă doare, e-așa de înlăcrimat,
Mi-e dor, mamă, te caut în fiecare amintire
De când de lângă mine departe ai plecat.
Aștept să ningă-n luna lui decembrie, acum,
Ca fulgi veniți din cer să mă atingă blând,
Mi-e dor, mamă, de poveștile tale cu parfum
Citesc din vechi scrisori, citesc, citesc... plângând.
Dan Lucian Corb 30 decembrie 2018
sâmbătă, 29 decembrie 2018
vineri, 28 decembrie 2018
joi, 27 decembrie 2018
miercuri, 26 decembrie 2018
marți, 25 decembrie 2018
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Peste durerea din cuvânt și peste supărare,
Tu, om bogat, ce ai de toate și masa îți e plină
Ai da puțin și celor care săraci sunt fără vină?
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Adie de departe-un vânt și tristă-i o cărare,
La cei ce n-au un adăpost și nu au mângâiere
Ai da din toate doar un strop, din inimă, cu plăcere?
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
De undeva se-aude-un cânt din ce în ce mai tare,
E un colind, sunt zurgălăi, e un pian, un glas duios
Ce bucurie mare-n suflet, azi s-a născut Hristos!
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Și lacrimile-n ochii tăi parcă nu mai au stare,
O clipă doar te poți gândi la cei ce-n suferință
Sunt pe un pat, dar au cu ei o nobilă credință!
Dan Lucian Corb 25 decembrie 2018
Volumul: Doruri albe de iarnă
Peste durerea din cuvânt și peste supărare,
Tu, om bogat, ce ai de toate și masa îți e plină
Ai da puțin și celor care săraci sunt fără vină?
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Adie de departe-un vânt și tristă-i o cărare,
La cei ce n-au un adăpost și nu au mângâiere
Ai da din toate doar un strop, din inimă, cu plăcere?
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
De undeva se-aude-un cânt din ce în ce mai tare,
E un colind, sunt zurgălăi, e un pian, un glas duios
Ce bucurie mare-n suflet, azi s-a născut Hristos!
Și s-a pornit să ningă blând ca și o alinare
Și lacrimile-n ochii tăi parcă nu mai au stare,
O clipă doar te poți gândi la cei ce-n suferință
Sunt pe un pat, dar au cu ei o nobilă credință!
Dan Lucian Corb 25 decembrie 2018
Volumul: Doruri albe de iarnă
luni, 24 decembrie 2018
Crăciun cu tine-n suflet, mamă
Crăciun cu tine-n suflet, mamă,
Fără brăduț, fără cuvinte...
Doar chipul tău în vechea ramă
Și plâng aducerile aminte.
În lacrimi zăpada-i topită,
Mi-e frig în sufletu-ntristat,
Mi-e inima de dor rănită
Și-n ce durere m-ai lăsat.
N-am cozonaci făcuți de tine,
N-am prăjituri și pâinea-i altfel,
Curg mii de lacrimi și suspine
Și m-aș ascunde-ntr-un pastel.
Astăzi s-a născut Hristos
Speranța noastră, mântuirea,
Că toate-n lume-s cu folos
Și dincolo... e nemurirea.
Stau singur în odaia noastră
Și-ți cânt colinde la pian,
Mestecenii plâng la fereastră
Dor de-al tău chip diafan.
Poate va ninge ca-n povești
Să-mi mai alin tristețea grea,
O, cât aș vrea să-mi mai citești...
Duios, sub licăriri de stea.
Dan Lucian Corb 24 decembrie 2018
Fără brăduț, fără cuvinte...
Doar chipul tău în vechea ramă
Și plâng aducerile aminte.
În lacrimi zăpada-i topită,
Mi-e frig în sufletu-ntristat,
Mi-e inima de dor rănită
Și-n ce durere m-ai lăsat.
N-am cozonaci făcuți de tine,
N-am prăjituri și pâinea-i altfel,
Curg mii de lacrimi și suspine
Și m-aș ascunde-ntr-un pastel.
Astăzi s-a născut Hristos
Speranța noastră, mântuirea,
Că toate-n lume-s cu folos
Și dincolo... e nemurirea.
Stau singur în odaia noastră
Și-ți cânt colinde la pian,
Mestecenii plâng la fereastră
Dor de-al tău chip diafan.
Poate va ninge ca-n povești
Să-mi mai alin tristețea grea,
O, cât aș vrea să-mi mai citești...
Duios, sub licăriri de stea.
Dan Lucian Corb 24 decembrie 2018
duminică, 23 decembrie 2018
sâmbătă, 22 decembrie 2018
vineri, 21 decembrie 2018
miercuri, 19 decembrie 2018
duminică, 16 decembrie 2018
sâmbătă, 15 decembrie 2018
vineri, 14 decembrie 2018
joi, 13 decembrie 2018
miercuri, 12 decembrie 2018
Pe vremuri, la recitaluri de poezie și muzică
Pe vremuri, la recitaluri de poezie și muzică, ce amintiri
Pe scena Casei de Cultură, la bibliotecă, în diverse localuri,
Cui îi păsa că timpul suspină, când aroma primei iubiri
Îți dădea aripi să zbori, să cuprinzi frumoasele visuri?!...
Simt uneori nostalgia acelor clipe line, pline de frumos
În care mă regăseam, tinzând să devin cândva un artist,
Ne pregăteam pentru Seara de colinde, cântam așa duios
Și învățam să fii și vesel, demn, nobil, dar și trist.
Pe clapele pianului din odaie visez în noaptea asta de iarnă
Pe-afară fulguie mărunt, se-aude vântul la fereastră șuierând,
Cine n-ar vrea pentru câteva momente să poată să-ntoarnă
Măcar frânturi din surâsurile de-atunci, cu ochi lăcrimând?!...
Pe dealul dinspre nord, unde mergeam la săniuș, voioși,
Tristețea e așa copleșitoare, ce-a fost s-a dus, ca frunza-n vânt,
Mi-aduc aminte, da, citeam din Eminescu, ce ani frumoși,
Îmi plânge inima de dor, de dragoste, e lacrimă-n cuvânt.
Dan Lucian Corb 12 decembrie 2018
Pe scena Casei de Cultură, la bibliotecă, în diverse localuri,
Cui îi păsa că timpul suspină, când aroma primei iubiri
Îți dădea aripi să zbori, să cuprinzi frumoasele visuri?!...
Simt uneori nostalgia acelor clipe line, pline de frumos
În care mă regăseam, tinzând să devin cândva un artist,
Ne pregăteam pentru Seara de colinde, cântam așa duios
Și învățam să fii și vesel, demn, nobil, dar și trist.
Pe clapele pianului din odaie visez în noaptea asta de iarnă
Pe-afară fulguie mărunt, se-aude vântul la fereastră șuierând,
Cine n-ar vrea pentru câteva momente să poată să-ntoarnă
Măcar frânturi din surâsurile de-atunci, cu ochi lăcrimând?!...
Pe dealul dinspre nord, unde mergeam la săniuș, voioși,
Tristețea e așa copleșitoare, ce-a fost s-a dus, ca frunza-n vânt,
Mi-aduc aminte, da, citeam din Eminescu, ce ani frumoși,
Îmi plânge inima de dor, de dragoste, e lacrimă-n cuvânt.
Dan Lucian Corb 12 decembrie 2018
marți, 11 decembrie 2018
luni, 10 decembrie 2018
Te mai aștept în munți
Ți-e dor de o petrecere secretă pe un acoperiș,
Ce-i drept, pe o clădire puțin mai scundă...
Unde cu câteva sucuri, cappuccino și ceva mărunțiș
Reușeam să facem tristețile să se-ascundă?!...
Te mai gândești la mine, oare, în serile târzii
Când luna trece lină peste dealuri, livada cu piersici,
Îți amintești de recitalurile noastre cu poezii
Când cu atâta dragoste citeam și recitam din clasici?!...
Mai știi cum alergam desculți prin ploaia de vară
Prin lanul de grâu, împodobit cu maci și albăstrele,
Dar prima îmbrățișare și cuvintele spuse odinioară,
Ți le-amintești sub sclipirile acelea dulci de stele?...
Te mai aștept în munți, tăcut, ca-n vis, într-o cabană,
Brazii-s împodobiți cu nea, pe margini de cărare,
De vezi un felinar aprins, chiar de-ai lăsat o rană,
Bate încet la ușă, că ușa sufletului tristă e și doare.
Dan Lucian Corb 10 decembie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
Ce-i drept, pe o clădire puțin mai scundă...
Unde cu câteva sucuri, cappuccino și ceva mărunțiș
Reușeam să facem tristețile să se-ascundă?!...
Te mai gândești la mine, oare, în serile târzii
Când luna trece lină peste dealuri, livada cu piersici,
Îți amintești de recitalurile noastre cu poezii
Când cu atâta dragoste citeam și recitam din clasici?!...
Mai știi cum alergam desculți prin ploaia de vară
Prin lanul de grâu, împodobit cu maci și albăstrele,
Dar prima îmbrățișare și cuvintele spuse odinioară,
Ți le-amintești sub sclipirile acelea dulci de stele?...
Te mai aștept în munți, tăcut, ca-n vis, într-o cabană,
Brazii-s împodobiți cu nea, pe margini de cărare,
De vezi un felinar aprins, chiar de-ai lăsat o rană,
Bate încet la ușă, că ușa sufletului tristă e și doare.
Dan Lucian Corb 10 decembie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
duminică, 9 decembrie 2018
Pe câmpul cu maci, ce dulce era vara
Frumoaso, dor de-al tău dor sentimental,
Te-aș mai lua cu mine cândva la un bal,
Ca și-atunci când pe-o scenă-ntre dealuri
Fredonam muzică ușoară și bluesuri.
Ți-aduci aminte oare vara aceea duioasă
Când fluieram sub fereastră la tine acasă
Și-n brațele mele într-o clipă veneai?...
Erai așa delicată, vai, cum fascinai!
Și porneam împreună la braț cu chitara
Pe câmpul cu maci, ce dulce era vara,
Surâzând, cântând, cu părul în vânt...
Ce mi-a rămas, lacrima ta în cuvânt?!
A fost o poveste sub raze de soare,
A fost un vis, o pasiune trecătoare,
Prin lanul cu grâu mai trec uneori,
Dar fără tine, doar păsări și flori.
Dan Lucian Corb 9 decembrie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
Te-aș mai lua cu mine cândva la un bal,
Ca și-atunci când pe-o scenă-ntre dealuri
Fredonam muzică ușoară și bluesuri.
Ți-aduci aminte oare vara aceea duioasă
Când fluieram sub fereastră la tine acasă
Și-n brațele mele într-o clipă veneai?...
Erai așa delicată, vai, cum fascinai!
Și porneam împreună la braț cu chitara
Pe câmpul cu maci, ce dulce era vara,
Surâzând, cântând, cu părul în vânt...
Ce mi-a rămas, lacrima ta în cuvânt?!
A fost o poveste sub raze de soare,
A fost un vis, o pasiune trecătoare,
Prin lanul cu grâu mai trec uneori,
Dar fără tine, doar păsări și flori.
Dan Lucian Corb 9 decembrie 2018
Volumul: Caietul cu amintiri
sâmbătă, 8 decembrie 2018
vineri, 7 decembrie 2018
joi, 6 decembrie 2018
miercuri, 5 decembrie 2018
luni, 3 decembrie 2018
duminică, 2 decembrie 2018
sâmbătă, 1 decembrie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)