sâmbătă, 30 septembrie 2017
vineri, 29 septembrie 2017
Vino cu mine, toamna, prin pădurea arămie
Vino cu mine, toamna, prin pădurea arămie
Legănată de vântul ce suspină până-n poezie,
Dăruie-mi cuvinte, dăruie-mi sentimente, dor
Dăruie-mi câteva șoapte, raze de soare și-un nor.
Iar seara de vine o ploaie, dăruie-mi miresme
Și mai dăruie-mi vise pline de romantisme,
Pe verandă, amândoi, revărsând în cuvinte
Lacrimi, surâsuri, zbor și aduceri aminte.
Nu uita să-ți verifici cutia poștală în zori,
Ți-am trimis o scrisoare în a toamnei culori,
De te vor înduioșa din senin ale mele rânduri,
Vino, te aștept acolo, la răscruce de vânturi.
Știu că drumu-i acoperit deja de frunze,
Știi cât dor mi-e de aromatele tale buze,
Calcă ușor, să nu-mi risipești visul catifelat,
Vino, cu părul în vânt, vino-n pas legănat.
Dan Lucian Corb 29 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
Legănată de vântul ce suspină până-n poezie,
Dăruie-mi cuvinte, dăruie-mi sentimente, dor
Dăruie-mi câteva șoapte, raze de soare și-un nor.
Iar seara de vine o ploaie, dăruie-mi miresme
Și mai dăruie-mi vise pline de romantisme,
Pe verandă, amândoi, revărsând în cuvinte
Lacrimi, surâsuri, zbor și aduceri aminte.
Nu uita să-ți verifici cutia poștală în zori,
Ți-am trimis o scrisoare în a toamnei culori,
De te vor înduioșa din senin ale mele rânduri,
Vino, te aștept acolo, la răscruce de vânturi.
Știu că drumu-i acoperit deja de frunze,
Știi cât dor mi-e de aromatele tale buze,
Calcă ușor, să nu-mi risipești visul catifelat,
Vino, cu părul în vânt, vino-n pas legănat.
Dan Lucian Corb 29 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
joi, 28 septembrie 2017
miercuri, 27 septembrie 2017
marți, 26 septembrie 2017
În seara de toamnă pe armonii de pian
Poate că uneori sunt cu capul în nori,
Dar în principiu stau cu picioarele pe pământ,
Îmi iau echilibrul din frumosul cuvânt
Și-ador mireasma câmpului cu flori.
În seara de toamnă pe armonii de pian
Încerc să compun un cântec înduioșător,
Desigur de tine mi se face și mai dor,
Privindu-ți într-o fotografie, chipul diafan.
Mai las și o lacrimă că mai am și dureri,
Uneori e mai bine, alteori e mai greu,
C-un surâs tind spre înțelepciune mereu,
Sunt importante clipele de azi, clipele de ieri.
M-aș duce-ntr-un sătuc să cânt la un bal
De dragul vremurilor de demult, duios,
De-aș ști că te voi întâlni acolo, să-ți zic sfios,
Șoptit, că te adoră un artist provincial.
Dan Lucian Corb 26 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
Dar în principiu stau cu picioarele pe pământ,
Îmi iau echilibrul din frumosul cuvânt
Și-ador mireasma câmpului cu flori.
În seara de toamnă pe armonii de pian
Încerc să compun un cântec înduioșător,
Desigur de tine mi se face și mai dor,
Privindu-ți într-o fotografie, chipul diafan.
Mai las și o lacrimă că mai am și dureri,
Uneori e mai bine, alteori e mai greu,
C-un surâs tind spre înțelepciune mereu,
Sunt importante clipele de azi, clipele de ieri.
M-aș duce-ntr-un sătuc să cânt la un bal
De dragul vremurilor de demult, duios,
De-aș ști că te voi întâlni acolo, să-ți zic sfios,
Șoptit, că te adoră un artist provincial.
Dan Lucian Corb 26 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
luni, 25 septembrie 2017
duminică, 24 septembrie 2017
Răsfoind o carte veche lângă geam
Te-aștept cu biscuiți și ceai pe masă
Răsfoind o carte veche lângă geam,
De-o lună n-am plătit la proprietăreasă
Chiria, să nu mă uiți, ești tot ce-am.
S-a-nduplecat, mă lasă seara la pian,
I-aud suspinul ascultându-mi cântul,
Ce dor îmi e de-al tău chip diafan,
Însă pe-afară e pustiu și bate vântul.
La lumina lămpii din odaia-ngustă
Lacrimi pe un caiet se-nșiră lin,
Trimite-mi măcar un răvaș prin poștă
Să știu de m-ai în gând, catifelin.
Acum îmi pun un cubuleț de zahăr,
Învârt și sorb tăcut dintr-o ceșcuță,
Ori că vom râde iar ori c-am să sufăr
Eu știu, covor de frunze e pe potecuță.
Dan Lucian Corb 24 septembrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Răsfoind o carte veche lângă geam,
De-o lună n-am plătit la proprietăreasă
Chiria, să nu mă uiți, ești tot ce-am.
S-a-nduplecat, mă lasă seara la pian,
I-aud suspinul ascultându-mi cântul,
Ce dor îmi e de-al tău chip diafan,
Însă pe-afară e pustiu și bate vântul.
La lumina lămpii din odaia-ngustă
Lacrimi pe un caiet se-nșiră lin,
Trimite-mi măcar un răvaș prin poștă
Să știu de m-ai în gând, catifelin.
Acum îmi pun un cubuleț de zahăr,
Învârt și sorb tăcut dintr-o ceșcuță,
Ori că vom râde iar ori c-am să sufăr
Eu știu, covor de frunze e pe potecuță.
Dan Lucian Corb 24 septembrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
sâmbătă, 23 septembrie 2017
De dorul tău mi-s ochii-nduioșați
De dorul tău mi-s ochii-nduioșați
Și inima-mi suspină a iubire-adânc,
Mestecenii de vânt mi-s legănați
Și se aude-un fluier undeva pe runc.
Mi-e dor la mine-n brațe s-ațipești
Pe câmp, sub soarele de toamnă lin,
Să-mi spui șoptit, în arămiu cât mă iubești
La pieptul meu cu dragoste să mi te țin.
În pași vioi, apoi, până pe deal
Pe-un drum bătătorit să tot urcăm,
Ca doi simpli pelerini în stil medieval
Despre sensul iubirii să filosofăm.
Și dacă ploaia va veni din norii deși
Tu să-mi promiți așa c-o dulce sărutare,
Că-ntotdeauna-n cale o să-mi ieși
Când îmi vei auzi a dor, a mea strigare.
Dan Lucian Corb 23 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
Și inima-mi suspină a iubire-adânc,
Mestecenii de vânt mi-s legănați
Și se aude-un fluier undeva pe runc.
Mi-e dor la mine-n brațe s-ațipești
Pe câmp, sub soarele de toamnă lin,
Să-mi spui șoptit, în arămiu cât mă iubești
La pieptul meu cu dragoste să mi te țin.
În pași vioi, apoi, până pe deal
Pe-un drum bătătorit să tot urcăm,
Ca doi simpli pelerini în stil medieval
Despre sensul iubirii să filosofăm.
Și dacă ploaia va veni din norii deși
Tu să-mi promiți așa c-o dulce sărutare,
Că-ntotdeauna-n cale o să-mi ieși
Când îmi vei auzi a dor, a mea strigare.
Dan Lucian Corb 23 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
vineri, 22 septembrie 2017
Tu ce mai faci, dorita mea iubită?
Tu ce mai faci, dorita mea iubită?
Când frigul toamnei simte-se-n odăi,
Îți amintești de vara aceea-ndrăgostită
În care mă pierdeam în ochii tăi?!
Tot mai citești romane-ntr-un fotoliu,
Din ceașcă savurând câte-o cafea?
Mai ești atentă la cel mai mic detaliu,
Ți-e dor de ochii mei, cu inima?!
Eu mai notez, să știi, într-o agendă
Ce lucruri importante-am de făcut,
Mi te doresc ca personaj într-o legendă,
E dor, tânjesc după al tău sărut!
Și ploaia-n seara asta mă înduioșează,
Pe clape de pian mi-e lacrima zdrobită,
Dar aripi de speranță o îmbrățișează,
Tu ce mai faci, dorita mea iubită?
Dan Lucian Corb 22 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
Când frigul toamnei simte-se-n odăi,
Îți amintești de vara aceea-ndrăgostită
În care mă pierdeam în ochii tăi?!
Tot mai citești romane-ntr-un fotoliu,
Din ceașcă savurând câte-o cafea?
Mai ești atentă la cel mai mic detaliu,
Ți-e dor de ochii mei, cu inima?!
Eu mai notez, să știi, într-o agendă
Ce lucruri importante-am de făcut,
Mi te doresc ca personaj într-o legendă,
E dor, tânjesc după al tău sărut!
Și ploaia-n seara asta mă înduioșează,
Pe clape de pian mi-e lacrima zdrobită,
Dar aripi de speranță o îmbrățișează,
Tu ce mai faci, dorita mea iubită?
Dan Lucian Corb 22 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
joi, 21 septembrie 2017
miercuri, 20 septembrie 2017
Sentimente de catifea
În seara de toamnă, aproape de tine,
De sufletul tău, de inima ta,
În seara de toamnă, cu dor în cuvinte
Și freamăt în sentimente de catifea.
Mesteceni se leagănă-n vântul duios
Și stropii de ploaie în cânt,
Pe câmp se-aude un nai așa tânguios
Și eu îți oftez, iubire-n cuvânt.
Se-aprind felinare și plouă întruna,
Rămâi și-nfășoarămă-ntr-un poem,
Strânge-mă-n brațe până trece furtuna
Povestește-mi în albastru și crem.
În seara de toamnă, visu-i nostalgic,
Citește puțin din privirea mea,
Îți dăruiesc surâsuri, lacrimi, romantic
Și freamăt în sentimente de catifea.
Dan Lucian Corb 20 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
De sufletul tău, de inima ta,
În seara de toamnă, cu dor în cuvinte
Și freamăt în sentimente de catifea.
Mesteceni se leagănă-n vântul duios
Și stropii de ploaie în cânt,
Pe câmp se-aude un nai așa tânguios
Și eu îți oftez, iubire-n cuvânt.
Se-aprind felinare și plouă întruna,
Rămâi și-nfășoarămă-ntr-un poem,
Strânge-mă-n brațe până trece furtuna
Povestește-mi în albastru și crem.
În seara de toamnă, visu-i nostalgic,
Citește puțin din privirea mea,
Îți dăruiesc surâsuri, lacrimi, romantic
Și freamăt în sentimente de catifea.
Dan Lucian Corb 20 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
marți, 19 septembrie 2017
luni, 18 septembrie 2017
duminică, 17 septembrie 2017
sâmbătă, 16 septembrie 2017
vineri, 15 septembrie 2017
joi, 14 septembrie 2017
Suspine adânci din cuvinte desprinse
Doar vuietul trenului din depărtare
Ce-n goana lui lasă lacrimi călătoare,
Pe strada pustie, pâlpâind trei felinare
Și-n suflet, tristețea aceea copleșitoare.
Pe un deal, undeva, două candele-aprinse
Dureri nesfârșite, doruri nestinse,
Suspine adânci din cuvinte desprinse,
Două mâini catifelate-n vis doar atinse.
Nori trecători, acoperind tandru luna,
Jurăminte-n șoapte-n strigăt, pentru totdeauna,
Așteptând singuratic, într-o odaie, furtuna
Răsfoiești iar cărți vechi, una câte una.
Noapte rece de toamnă-n doi ochi, lacrimă
Speranțele mai trec totuși prin inimă,
Mestecenii-n vânt prea nostalgic se clatină
Și plângi și scrii și mai pui câte-o cratimă.
Dan Lucian Corb 14 septembrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Ce-n goana lui lasă lacrimi călătoare,
Pe strada pustie, pâlpâind trei felinare
Și-n suflet, tristețea aceea copleșitoare.
Pe un deal, undeva, două candele-aprinse
Dureri nesfârșite, doruri nestinse,
Suspine adânci din cuvinte desprinse,
Două mâini catifelate-n vis doar atinse.
Nori trecători, acoperind tandru luna,
Jurăminte-n șoapte-n strigăt, pentru totdeauna,
Așteptând singuratic, într-o odaie, furtuna
Răsfoiești iar cărți vechi, una câte una.
Noapte rece de toamnă-n doi ochi, lacrimă
Speranțele mai trec totuși prin inimă,
Mestecenii-n vânt prea nostalgic se clatină
Și plângi și scrii și mai pui câte-o cratimă.
Dan Lucian Corb 14 septembrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
miercuri, 13 septembrie 2017
marți, 12 septembrie 2017
luni, 11 septembrie 2017
duminică, 10 septembrie 2017
Ascult glasul unui pian în seara de toamnă
Ascult glasul unui pian în seara de toamnă
Și foșnet de mesteceni ce-n dor mă îndeamnă
Să-ți scriu o scrisoare de vreo cinci pagini,
Din care una încărcată cu cuvinte din lacrimi.
Că de la atâta suspin îmi plânge și toamna
Și cât îți spuneam să nu-mi rănești inima,
Mă uit pe-o cărare cândva-mpărțită la doi
Și-acum pașii mei singuri prin năvalnice ploi.
Aș da orice să te strâng la pieptul meu acum
Când frunze dansează melancolic pe vechiul drum,
Probabil tu, undeva, îți aduni în caiete albastre
Cele mai nostime surâsuri din amintirile noastre.
Eu, înșir cuvinte și cânt și iarăși suspine grele,
Ce dor îmi e de îmbrățișarea ta sub licăr de stele,
Mai știi cum poetic, iubire, mă impresionai?...
Mai știi cum era, ce duios, când tu îmi erai?!...
Dan Lucian Corb 10 septembrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Și foșnet de mesteceni ce-n dor mă îndeamnă
Să-ți scriu o scrisoare de vreo cinci pagini,
Din care una încărcată cu cuvinte din lacrimi.
Că de la atâta suspin îmi plânge și toamna
Și cât îți spuneam să nu-mi rănești inima,
Mă uit pe-o cărare cândva-mpărțită la doi
Și-acum pașii mei singuri prin năvalnice ploi.
Aș da orice să te strâng la pieptul meu acum
Când frunze dansează melancolic pe vechiul drum,
Probabil tu, undeva, îți aduni în caiete albastre
Cele mai nostime surâsuri din amintirile noastre.
Eu, înșir cuvinte și cânt și iarăși suspine grele,
Ce dor îmi e de îmbrățișarea ta sub licăr de stele,
Mai știi cum poetic, iubire, mă impresionai?...
Mai știi cum era, ce duios, când tu îmi erai?!...
Dan Lucian Corb 10 septembrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
sâmbătă, 9 septembrie 2017
vineri, 8 septembrie 2017
joi, 7 septembrie 2017
Un vânt de toamnă pe cărare
Singur, cu o țigară-n noapte
Privind la lună și la stele,
Ți-e dor de cele mai dulci șoapte
Și de privirile-i rebele.
Dar ce să faci, e-o depărtare
Și-ntârzie trenul spre vise,
Un vânt de toamnă pe cărare
Atinge teii-n versuri scrise.
Și lăcrimezi tăcut pe-o foaie
Ca și suspinul de vioară,
Mireasma florilor în odaie
Îți amintește de-acea vară.
De vara-n care din cuvinte
Vă împleteați surâsuri blânde,
Tu o priveai așa cuminte...
Și o revezi acum, oriunde.
Dan Lucian Corb 7 septembrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Privind la lună și la stele,
Ți-e dor de cele mai dulci șoapte
Și de privirile-i rebele.
Dar ce să faci, e-o depărtare
Și-ntârzie trenul spre vise,
Un vânt de toamnă pe cărare
Atinge teii-n versuri scrise.
Și lăcrimezi tăcut pe-o foaie
Ca și suspinul de vioară,
Mireasma florilor în odaie
Îți amintește de-acea vară.
De vara-n care din cuvinte
Vă împleteați surâsuri blânde,
Tu o priveai așa cuminte...
Și o revezi acum, oriunde.
Dan Lucian Corb 7 septembrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
miercuri, 6 septembrie 2017
marți, 5 septembrie 2017
luni, 4 septembrie 2017
duminică, 3 septembrie 2017
Pe covoare de frunze în toamnă
Pe covoare de frunze în toamnă
Dorul de tine mă-ndeamnă
Să te strâng în brațe, să te alint,
Să-ți fiu dulce șoaptă de-argint.
Pe cărări ce duc către vise...
Lăsând în urmă tăcerile imense
Să dansăm pe un cântec de nai,
Sentimente din suflet să-mi dai.
Să-mi răsfiri poezie pe foi
Iubire, prin cele mai duioase ploi
Două suflete, noi, atinși de vânt
Până-n cel mai albastru cuvânt.
Suspinul tău e-n lacrima mea,
Iar tristețile mele de catifea
Când tu mi le simți fenomenal
Le iei și le lași undeva, pe un deal.
Dan Lucian Corb 3 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
sâmbătă, 2 septembrie 2017
vineri, 1 septembrie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)