Și inima-mi suspină a iubire-adânc,
Mestecenii de vânt mi-s legănați
Și se aude-un fluier undeva pe runc.
Mi-e dor la mine-n brațe s-ațipești
Pe câmp, sub soarele de toamnă lin,
Să-mi spui șoptit, în arămiu cât mă iubești
La pieptul meu cu dragoste să mi te țin.
În pași vioi, apoi, până pe deal
Pe-un drum bătătorit să tot urcăm,
Ca doi simpli pelerini în stil medieval
Despre sensul iubirii să filosofăm.
Și dacă ploaia va veni din norii deși
Tu să-mi promiți așa c-o dulce sărutare,
Că-ntotdeauna-n cale o să-mi ieși
Când îmi vei auzi a dor, a mea strigare.
Dan Lucian Corb 23 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu