Când seara se lasă peste orașul cu amintiri?
Ți-e dor cum mi-e și mie de-o sută de cuvinte
Rostite într-o șoaptă duioasă și cuminte?...
Tu ce mai spui, cum ești, pe unde hoinărești
Când vântul leagănă mesteceni ca și în povești?
Ți-e dor cum mi-e și mie de o îmbrățișare
Catifelată, tandră și plină de chemare?...
Știi, clipele se duc, dar clipe vin și iată, noi
Ne așteptăm romantic iarăși prin tăcute ploi,
Stau singuratic în odaia mea printre atâtea cărți
De-ai fi aici, însă te caut înlăcrimând pe hărți.
Știi, cheia e acolo sub același preș, desigur
De vrei să vii să nu mă lași la iarnă singur,
Îmi e de-ajuns s-aduci cu tine numai dragostea
Am s-o înduplec până la primăvară să îmi stea.
Dan Lucian Corb 29 noiembrie 2016
Volumul: Parfumul florilor de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu