Un avion cu călători
Zboară printre nori,
În noaptea înstelată
Dor îmi e de-o fată.
Înc-un tren cu călători
Din noapte în zori,
Trece iute fluierând
Şi oftez c-un gând.
Şi al meu dor călător
C-un bilet de-amor,
Stă să urce într-un vis
Şarm, iubire, paradis.
Iar mestecenii în vânt
Freamătă-ntr-un cânt,
Miez de noapte lăcrimând
Suflet lin, suspinând.
Dan Lucian Corb 17 ianuarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu