Pentru mine, copilăria e ca un murmur de izvor cristalin în care se oglindesc vise măiastre cu Zâne şi Feţi-Frumoşi, e ca o bucată de lună decupată cu foarfeca fanteziei, e ca un zâmbet de stea sclipitoare, e ca o rază de soare mângâietoare, e ca un picur de ploaie pe o petală de floare, e ca o poveste trăită, rostită, e ca un bob de rouă pe-un fir de iarbă, e ca o frunză legănându-se pe un ram, e ca un fulg de nea topit în eternitate, e ca o lacrimă de dor. Noi întotdeauna vom fi copii fiindcă am fost. Pentru mine copilăria, e! Surâd şi plâng şi scriu...
Aud şi acum foşnetul plopilor, la umbra cărora, fiecare vis avea un gust dulce de împlinire, simt mireasma florilor de câmp, pe ale căror petale zăbovea câte un flurure de vară, simt în suflet ploile acelea albastre cu stropi ce picurau până-n cuvinte, şi mă întorc cu drag de fiecare dată în copilărie, printre amintiri din frumoasele anotimpuri, şi le surâd mugurilor de primăvară, florilor mângâiate de razele soarelui, ploilor ce plopii mi-i legănau, fulgilor de nea care pictau văzduhul, şi lăcrimez ca un copil, de-atâta dor şi duioşie.
Dan Lucian Corb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu