Din fereastra mea deschisă către vise, văd roiuri de stele licărind. Un cântec în surdină, îmi smulge o lacrimă. Un dor îmi înduioşează sufletul. Aleg o carte cu poezii din bibliotecă, o deschid la o pagină în care romantismul mă sensibilizează adânc. Vin iar la fereastră şi citesc în gând, apoi cu voce tare, aproape recitând. Mă auzi?... Sunt versuri scrise pentru tine. Mestecenii se leagănă mângâiaţi de razele lunii. Eu citesc...
Dan Lucian Corb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu