marți, 14 ianuarie 2014

Dragostea mea neavută

Singură stai la fereastră
Şi ninge ca în poveşti,
Vis e dragostea noastră,
Oare mă mai iubeşti?...

De dor şi tu lăcrimezi,

Ninge până-n cuvinte,
Te visez, ştiu, mă visezi
Şi-acum, ca înainte.

Cu toate că mi se pare

Această iubire, pierdută,
Mă-nmiresmezi, floare,
Dragostea mea neavută.

Zadarnic îţi spun: te ador,

Îmi spui tăcută să tac,
Ai pus la inimi zăvor,
Te doresc... şi n-am leac.

Dan Lucian Corb 14 ianuarie 2014






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu