Undeva, departe, sub lumina viselor
Ochi de Șoim cântă cu pădurea în freamăt
amintirea ochilor ei sinceri îl cutremură
mărgelele ei în iubire se clatină
la marginea pădurii violete unde stelele dorm
întinsă în voalurile ei lungi lângă apa albastră
strigăt șoptit de cuvinte
în sufletul lui daruri nesfârșite
nu i-a păsat nimic de toate greutățile
a iubit-o până dincolo de disperare
lacrimi în amurgul parfumat
frunze veștede pe vechea cărare
toamna târzie mai plânge
în dorul unei iubiri netrecătoare.
Dan Lucian Corb 6 noiembrie 2022
Volumul: Undeva, departe, sub lumina viselor
Minunat de frumos! Felicitări din suflet!
RăspundețiȘtergere