E toamnă
pe străzi singuratice
pătate de ploaia rece
continuă să doară despărțirea
mi-aduc aminte
sub foșnet de frunze
cum stăteam amândoi
citind reviste
sorbindu-ne din priviri
la cafeneaua din colț
și mi se face tare dor
de o ceașcă plină caldă de cafea
mai știi cum era atunci
când zorii ne aduceau împreună
ți-e dor de cuvintele înșirate
sub clar de lună
șoaptele argintii la micul dejun
încă le ador
toate au rămas acolo
transpuse într-un manuscris
uitat într-un sertar
tu cum ai putut oare să lași
cele mai duioase clipe în doi
într-o lacrimă?...
Dan Lucian Corb 17 noiembrie 2022
Volumul: Undeva, departe, sub lumina stelelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu