Erau pe-atunci...

Erau pe-atunci nopți grele de tăcere

Cu plopii-aceia legănați de vânt...

Înalți, foșnetul lor, o, mângâiere

Și parc-aud plânsetul ploii în cuvânt.

Erau pe-atunci adolescentine vise

Și pași pierduți pe vechile cărări...

Și fluturi albi zburau pe câmpuri ninse

De soare, de petale dulci din depărtări.

Erau pe-atunci iluzii nepierdute,

Sertare mari vuind a manuscrise...

Mai zac pe un birou scrisori neîncepute

Și-afară numai vântul la porțile închise.

Erau pe-atunci așa clipe duioase,

Romane lungi din vechi biblioteci...

Cafele și ziare, cântece pe terase,

Mulțime de suspine, zăpezi peste poteci.

Și azi, te-am întâlnit tocmai pe tine,

Cea care cu al tău surâs ghețari topești...

Și-mi împletești romanticele rime

Și mi-este dor... și lăcrimez că-mi ești.

Dan Lucian Corb 24 noiembrie 2022

Volumul: Sentimente Dulci