Nu mi-a fost teamă să te iubesc
atât de mult încât demult
au fost cuvinte cu aromă de trandafiri
și umbra ta e încă strălucitoare
mă joc cu disperarea
detaliile nu mai contează
aceeași vioară veche plânge în surdină
mai sorb tristețile din lacrimi
ți-am dăruit și suflet și gânduri
și șoapte și mister
acum noaptea face mai lungă durerea
în suspinele dedicate ție
numele tău frumos
mi-e dor să-l rostesc
însă nu pot sub stele
vorbele din timpul petrecut cu tine
mă dor cu dor
iubirea ta s-a risipit
în cel mai prețios diamant.
Dan Lucian Corb 14 noiembrie 2022
Volumul: Undeva, departe, sub lumina viselor
Fotografie Design: Cornel Marius Nemeș
Nostalgic și minunat de frumos!!!!
RăspundețiȘtergere