E ger cumplit și fulguie mărunt...
La tine îmi e gândul, lacrima și dorul,
Mă încălzesc citindu-ți din cuvânt...
Și ninge peste rime și plânge cititorul.
E noapte albă cu licăriri de stele...
La tine mi-e speranța și surâsul, zborul,
Mă liniștesc, rămâi în visurile mele...
Trecând prin amintiri îmi alin dorul.
Și-i tot mai frig peste câmpia-ntinsă...
Focul mocnește strălucind în vatră,
Eram soldat și tu-mi scriai, distinsă...
Erai pentru mine, atunci, o psihiatră.
A fost duios, trecut-au ani și clipe...
Dar pașii tăi pe-aici n-au mai venit,
N-am auzit de-atunci, sărută-mă, iubite,
Nici ca pe tine, așa dulce, n-am mai iubit.
E ger cumplit și fulguie mărunt...
La tine îmi e gândul, lacrima și dorul,
Mă încălzesc citindu-ți din cuvânt...
Și ninge peste rime și plânge cititorul.
Dan Lucian Corb 19 ianuarie 2021
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu