Copilăria mea apusă
Eram copii şi ne jucam
Eram copii şi ne jucam
La umbra înalţilor plopi,
Câtă fantezie-aveam...
Azi, lacrimi am în ochi.
Eram copii şi ne jucam
Atunci şotron pe trotuar,
Şi cât de mult ne bucuram
De primeam câte-un dar.
Eram copii şi ne jucam
Pe iarba verde de acasă,
Şi câte jocuri inventam
În verile de mătasă.
Eram copii şi ne jucam
Hoinărind printre vise,
Cărţi minunate ne citeam
În armonii... precise.
Dan Lucian Corb 15 octombrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu