miercuri, 30 septembrie 2020
marți, 29 septembrie 2020
luni, 28 septembrie 2020
vineri, 25 septembrie 2020
joi, 24 septembrie 2020
miercuri, 23 septembrie 2020
Cu părul nins într-o iarnă
Cu părul nins într-o iarnă pe un culoar...
Privirea ei încă mă-ncearcă, dar e-n zadar,
Vroiam să-i spun... însă n-a stat în loc
Și cât am vrut atunci un dram de noroc!
Țin minte deși ani au trecut, gestul ei,
M-a invitat la o cafea, ea cu mireasma-i de tei,
Bolboroseam ceva despre clasicii poeți...
Și-i citeam în ochi, of, să nu mă regreți!
Apoi, din tramvaiul acela roșu, cu scrâșnet,
Mi-a făcut cu mâna, ondulânduse-ncet,
O priveam de pe bulevardul acoperit de nea...
Și-a plecat, o voce-mi spunea, fugi după ea!
Aproape se însera, am mai stat singur în cafenea,
Mi-a rămas atingerea ei, surâsu-i de catifea,
O visam în livada cu vișini, plimbându-ne fin
Pe cărarea aceea chiar și azi mai suspin!
Dan Lucian Corb 23 septembrie 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
marți, 22 septembrie 2020
Înspre Cetate șoimii zboară
Printre mesteceni blânda lună
Își lasă razele în noapte...
Înspre Cetate șoimii zboară,
Ce strigăte de dor spre șoapte.
Pe dealu-atins de toamnă treci,
Cobori lăcrimând pe sub stele...
Ca și atunci, pe vechi poteci,
Dar fără ea, suspine-s grele.
N-ai leac la supărarea asta
Decât speranța că vreodată...
Vântu-ți va clătina fereastra,
Din picuraș de ploaie-o fată...
Ca într-o filă de poveste
O clipă te va-mbrățișa...
C-o sărutare-a fost și-ți este
În vis pe veci numai a ta.
Auzi cum plânge o vioară
La ceas târziu, târziu în noapte...
Înspre Cetate șoimii zboară,
Ce strigăte de dor spre șoapte.
Dan Lucian Corb 22 septembrie 2020
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
luni, 21 septembrie 2020
duminică, 20 septembrie 2020
Я люблю pă Katiușa
1.
Refren:
Я люблю pă Katiușa,
Ieri mi-o călcat cămașa...
Și-am dansat pe-nserat,
Dar apoi ca altele-a plecat...
Я люблю pă Katiușa,
Ieri mi-o călcat cămașa...
Trenul fluieră-n gară
Ea cu o valijoară,
Să mai vii într-o vară...
sâmbătă, 19 septembrie 2020
miercuri, 16 septembrie 2020
luni, 14 septembrie 2020
sâmbătă, 12 septembrie 2020
Vara aceea, o, dulcea vară de odinioară...
Vara aceea, o, dulcea vară de odinioară...
În care cântau tobele, un pian și-o chitară,
Scena în care un gest, o privire-o mișcare,
Puteau declanșa o piesă de teatru mistuitoare.
Pe srăzile-nguste, apoi pe lungi bulevarde
Pași stingheri în seri triste, lectură de carte,
Surâsuri în zori la cafeneaua de peste drum,
Tramvaie, forfotă și al studenției parfum.
Și fata aceea splendidă, putea fi orișicare,
Cu părul răsfirat în vânt, simplă, fremătătoare,
Recitând din clasici, sublim, cu vocea-i duioasă...
Părând o Zeiță în Amfiteatru, atât de frumoasă!
Însă cum toate se duc nostalgic... și clipele-acelea...
Au trecut, păstrând un un rol de vis, amintirea,
O lacrimă-n suflet, două vorbe în taină...
Un tren personal, fără bilet, acasă-nspre toamnă.
Dan Lucian Corb
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
vineri, 11 septembrie 2020
miercuri, 9 septembrie 2020
vineri, 4 septembrie 2020
marți, 1 septembrie 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)