Dan Lucian Corb: august 2020

Am stat în chirie, cândva, la o doamnă
Înaltă, frumoasă și cu ochelari,
Într-un oraș din vest unde-n toamnă
Mergeam cu trenul la școală în șalvari...

O splendidă grădină cu dulci trandafiri
Pe care-i admirau fetele-n spre școală,
În diminețile acelea, superbe, ce amintiri,
Ce vremuri, ce cuvinte pe câte o coală...

Era o fată blondă cu ochii albaștri, senini,
Cred că știa că o simpatizam, ce mai visam,
În pauze ne priveam, apoi ca doi străini,
Fiecare pe drumul său cu cărțile plecam...

De ce n-am îndrăznit să o invit la dans
În seara aceea caldă-n care stelele șușoteau,
Încă mă mai întreb când aud câte-un vals,
Dar n-am răspunsul clar, că ochii mei plângeau?...

Și vremea a trecut, o carte-ntr-o librărie,
Cu chipul ei diafan într-o toamnă am zărit,
Romanul adolescenței, noroc că sub pălărie
Aveam o sută, l-am luat, citit și dor și dor iubit...

Dan Lucian Corb 22 august 2020
Volumul: Amintiri din liceu
Clasicii Veterinari G

Atunci când amintirile te răscolesc din te iubesc
Și te întrebi zadarnic ce-a fost povestea asta...
Așteptând o ploaie să îți ofere un îndrăznesc,
Privind în depărtare, deschizând fereastra.

Știi că îi e dor și ei de sărutarea-ți dulce
Și lăcrimezi pe-ascuns, topit de ochii ei...
Visezi și numai visul în brațe ți-o aduce
Și ninge peste voi cu flori galbene de tei.

Ai da oricât pe un bilet spre-o insulă pustie,
Acolo, numai tu cu ea și stropi de poezie,
În nopțile cu lună plină vioara să suspine
Și păsări peste valuri, doruri și-acorduri line.

Însă, vezi tu, timpurile acelea au fost... cândva,
Iar pianul acela mai plânge-adânc în inima ta,
Ai iubit-o enorm, uneori parcă-i simți lacrima...
Te-a iubit și ea, dar... nu întotdeauna dragostea!

Dan Lucian Corb 13 august 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor