O carte-ntr-o librărie

Am stat în chirie, cândva, la o doamnă
Înaltă, frumoasă și cu ochelari,
Într-un oraș din vest unde-n toamnă
Mergeam cu trenul la școală în șalvari...

O splendidă grădină cu dulci trandafiri
Pe care-i admirau fetele-n spre școală,
În diminețile acelea, superbe, ce amintiri,
Ce vremuri, ce cuvinte pe câte o coală...

Era o fată blondă cu ochii albaștri, senini,
Cred că știa că o simpatizam, ce mai visam,
În pauze ne priveam, apoi ca doi străini,
Fiecare pe drumul său cu cărțile plecam...

De ce n-am îndrăznit să o invit la dans
În seara aceea caldă-n care stelele șușoteau,
Încă mă mai întreb când aud câte-un vals,
Dar n-am răspunsul clar, că ochii mei plângeau?...

Și vremea a trecut, o carte-ntr-o librărie,
Cu chipul ei diafan într-o toamnă am zărit,
Romanul adolescenței, noroc că sub pălărie
Aveam o sută, l-am luat, citit și dor și dor iubit...

Dan Lucian Corb 22 august 2020
Volumul: Amintiri din liceu
Clasicii Veterinari G