Și gândul mi-e la tine, scumpă mamă,
Tot mă uit însingurat pe-un drum
Amintirile în lacrimi grele iar mă cheamă.
Cât aș vrea să-mi fii aproape, să-mi vorbești
Și ce dor cumplit în suflet mă apasă,
Să te văd cum dintr-o carte tu citești,
Însă doar singurătate e la noi în casă.
Cât de greu mi-e fără tine, doar eu știu
Câte lacrimi, lacrimi picură-n cuvinte,
Cât de singur m-ai lăsat, mă simt pustiu,
Mă târăsc printre suspine totuși înainte.
Și-mi răsună-n gânduri vocea ta duioasă
Și mă doare clipa în care te-am pierdut,
Stau cu ochii-n lacrimi tăcut la o masă
Sufletul meu drag, ce frumos m-ai crescut.
Dan Lucian Corb 20 august 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu