Eram cu tine, frățioare...
Și azi îmi plânge inima
Și sufletul adânc mă doare.
Privesc mestecenii în vânt
Cad lacrimi pe obraz șiroaie...
Și-mi plouă aspru în cuvânt
Și-i o tristețe în odaie.
Te-ai dus lăsându-mă în dor
Te văd doar în fotografie...
Pași grei pe lungul coridor
Unde ne jucam, copilărie.
Dar ce a fost frumos rămâne
Chiar dacă vremea-i trecătoare...
Aș vrea să împărțim o pâine,
Un măr, un vis, dar plouă tare.
Dan Lucian Corb 21 octombrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu