Te așteptam să vii c-un dor de catifea,
Luasem două bilete, le mai păstrez pe-o ramă
Alături de o lacrimă - fotografia ta.
Aveam umbrelă bej, nostalgice priviri
În care-ai apărut pe o străduță veche,
Te-am strâns în brațe-atunci, ce potriviri
Când vântul fredona prin ale mele plete.
A fost un film romantic și-n el ne regăseam,
Când am ieșit, știu c-am dansat prin ploaie,
Țin minte zborul frunzelor desprinse de pe ram,
Ce mi-ai lăsat tu mie, cuvinte pe o foaie?!...
Prin același parc, într-un târziu de toamnă
Trec suspinând, mă-ntorc într-o poveste,
Dar tot ce-a fost, oare ce mai înseamnă?...
Plouă tăcut, năvalnic, a fost și nu mai este.
Dan Lucian Corb 11 octombrie 2017
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu