Mesteceni albi, mesteceni galbeni,
Mesteceni ninși de amintiri...
Și-un vis în care mi te legeni
Pe cântecul unei iubiri.
Seri prinse-n dulci melancolii,
Nopți pustiite-n doruri grele,
Un drum pe care nu-l mai știi
E presărat cu-argint din stele.
În zori l-aceeași cafenea
O clipă-mi pare că-mi surâzi,
Dar singură-n odaia ta...
Nu-ți pasă că am ochii uzi.
Mesteceni albi, mesteceni galbeni,
Mesteceni ninși de amintiri...
Citești scrisori și printre lacrimi
Îți văd lumina din priviri.
Dan Lucian Corb 10 octombrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu