Regina mea ce-n vorbe-ai nestemate,
Sub stelele de aur un cântec vechi ascult,
Un cavaler al viselor cu dor înmiresmate.
Când treci cu mine pe cărările ascunse
Ținându-mă de mână în lungile plimbări,
Îți simt tresărirea prin foșnetul de frunze,
Purtând pe buze savoarea dulce-i sărutări.
Știu, ți-ai dori să fiu mai filosofic, poate,
Dar știi că dragostea-mi ocupă timpul,
Oricum, promit c-am să-ți trimit citate
Până atunci, ascultă-mi, soare, cântul.
Și te ador din ce în ce mai mult...
Regina mea ce-n suflet ai noblețe,
Mă-nduioșezi în al chemărilor tumult,
Mi-ești lacrimă de fericire, o finețe.
Dan Lucian Corb 25 august 2017
Volumul: Line cuvinte a dor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu