Ca la 25 de ani, fluierând pe sub castani
Pe aleile tăcute printre versuri nedurute,
Trec cu vise-n buzunare, depărtare, depărtare
Dorul aprig mă apasă, mi-ești clipa duioasă.
În oraș se înserează, frunzele în vânt dansează
Dulce mireasmă de vară pe un cântec de chitară,
Of, dar câte armonii până-n nopțile târzii
Pentru doi ochi am să scriu c-am fost în pustiu.
Teniși, blugi și un sărut, cândva le-am avut
Și scrisori, mii de cuvinte, aduceri aminte,
Dar niciodată pân-acum fericirea cu parfum
N-am simțit-o cum o simt, suflet și alint.
Ca la 25 de ani, fluierând pe sub castani
Cu o floare la rever alungând tristeți de fier,
Trec cu vise-n buzunare, depărtare, depărtare
Sunt o lacrimă-n suspin, tu, floare de crin.
Dan Lucian Corb 4 august 2017
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu