sâmbătă, 15 iulie 2017

Mi-aduc aminte florile albe de măr, adieri

Mi-aduc aminte câmpul întins, plin cu maci
Printre care ne plimbam, spunându-ți că-mi placi,
Nici nu mai știu de-a fost vis, acea splendidă vară...
Cu scrisori și petale și acorduri lungi de chitară.

Mi-aduc aminte dealul înalt, pe care urcam
Dorind să atingem norii și-n linele clipe iubeam,
Dar toamna aceea ca o frunzișoară s-a dus...
Of, și câte dulci cuvinte mai erau de spus.

Mi-aduc aminte pădurea ninsă, atunci târziu
Pe-ale cărei poteci nu știam de pustiu,
Și nici nu mai știu de mai plânge-un izvor...
Însă mai simt câteodată urme de dor.

Mi-aduc aminte florile albe de măr, adieri
Din ora de primăvară ce parc-a fost ieri,
Nu știam că așa ușor se risipește ceva...
Of, mă uit înapoi, văd o lacrimă de catifea.

Dan Lucian Corb 15 iulie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu