În care tu, duios, mă încălzeai în gânduri,
Un soldat ce alerga printre acei fulgi de nea
Apoi cânta în pas de defilare-n rânduri.
Primeam câte-o scrisoare de așa departe
Și lăcrimam citind-o noaptea în cazarmă,
Azi ca și-atunci tristețea de plumb ne desparte
Mi-aduc aminte, alergam pe câmp c-o armă.
Și totul era alb ca într-un vis de catifea
La fel ca dorul nins ce-n suflet îl purtam,
Iar când îmi aprindeam câte-o țigară la cafea
Poza din buzunar privind-o, suspinam.
Mi-aduc aminte de o iarnă rece, grea...
În care dragostea de țară m-a-nvățat a fi,
Un soldat ce alerga prin acei fulgi de nea
Ce simplu, te-a iubit, cum ai putut răni?!
Dan Lucian Corb 6 iulie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu